am buricele degetelor încrețite de ploaie
lovesc geamul încercând să undesc râurile
de picături șovăind de cealaltă parte
văd cum
își acoperă cafeaua și-o beau
în fața clădirilor de sticlă
glezne ude gambe cu înluminuri reci de
țipar în fuste croite corect politic
vis ca un filtru care frige la buză
cu capilarele pleznind pe pulpele tale
ca un manuscris păienjenit în cinabru
acasă am găsit margarina topită
în frigider se va întări la loc în perle gălbui
un melc încercând să umble pe apă
mă deșir în dâre sidefii mă
cufund într-o mare de zgomot alb.
luni, 27 august 2012
9:54
Etichete:
9:54,
cinabru,
gambe,
inluminuri,
manuscris,
margarina,
ploaie,
zgomot alb.
vineri, 24 august 2012
interviucumine
aci. sunt o somitate mâncameţi pula
sau, daca tot aţi intrat şi ţin să fiu o mână care câine hrana care a muşcat-o:
sau, daca tot aţi intrat şi ţin să fiu o mână care câine hrana care a muşcat-o:
la mama vlahie
el este KorbeaPleatăneagră. sub poza despre care Roland Barthes a spus că ar vrea să o
aprofundeze nu ca pe o problemă, ci ca pe o suferință, întrebări/ răspunsuri/
texte.
1) descrie-mi puţin
sudul/ pe sudişti, şi cum influenţeaza treaba asta mâna care scrie.
Sudist e mă-ta. Muntenia e hiperromânia din interiorul (meh,
sudul) României. Orice e general valabil la români ca naţie, la munteni e
îngroşat până la paroxism. Mâna din ţara Muntenia scrie liberă şi singură.
Cealaltă mână din ţara Muntenia va duce seminţe la gură, invariabil, fie că
posesorul asistă sau joacă fotbal, handbal, plânge la mormântul mamei, se
masturbează sau face chirurgie pe cord deschis.
Şi asta pentru că muntenii sunt absolut țicniţi, de o ţicneală care
variază de la fantezie utopică şi naripată până la isteria posacă şi maladivă a
unei văduve care ţine sângele răposatului trei zile în gură ca să-l deşire
într-un scuipat lung pe patrafirul popii (care btw, a crăpat pe loc). Muntenii
să-nnebunesc după poveşti din astea, cu d-astea cresc, le auzi la scările de
bloc, în gări pănă vine trenul şi după beţie; fiecare are una-două. Nu-i copil
să n-audă cum a lăsat mortu’ floarea dejtelor în făina de lângă el, cum a
vorbit unu cu pământu’ şi pământu’ l-a-njurat dă morţi şi a început să-i scoată
unu câte unu să se ştie despre cine e vorba, cum aleargă în fiecare noapte şase
cai deşelaţi să se-nece în nuj care mlaştină, cât de nebună era Sicuţa care
avea o poală dă sute d-alea dă fier şi le zdrăngănea până făcea migrenă la
pizdă urlând cât dă bogată e, şi cum nimeni nu ştie când o să vină spaţienii,
despre ultimul buş al americii şi bulgarii tonţi cu coaili dă bivoliţă dar
almintrilea tonţi. E o grefă ciudată de morb nordic, de morgă d’a lu Poe pe o
veselie meridională. Ceea ce o face cu atât mai subtilă şi mai futută, căci
părem destul de plicticoşi şi normali la cap. Puţini s-au prins de fărâma asta
de specific, pântre care Matei”u”scurt Caragiale (care avea fantezii despre cum
o să-i fută ibovnica urâtă golanii în Cişmegiu) şi Delavrancea (care e criminal
de underrated, şi sper că l-ai citit, căci te-am futut bine la cap cu asta), cu
cică “zolismul” lui care e de fapt muntenism curat. În “Apă şi foc” arde
mahalaua şi babele chirăie, iar un copil se-ntoarce după pârjol să doarmă în
cenuşa caldă a mă-sii (evident, carbonizată). Ah, îmi dau lacrimile dă
nostalgie... Scriitorii ăştia doi m-au influenţat o groază.
Muntenii sunt plictisiţi by default, de la contabilii
somnolenţi până la ucigaşii în serie care sug noradrenalina din suprarenalele
victimelor şi apoi fac bungee. Apoi, nu au genul ăla de frică habotnică de
Dumnezeu pe care o au moldovenii (care nu trece decât la beţie) sau de ruşine
de gura lumii şi civism conformist pe care îl au ardelenii. Dacă le pare rău de
ceva sau nu fac ceva, singurele motive pentru care n-o fac e pentru că nu le
convine sau e împotriva principiilor lor, şi atât. Reversul medaliei e că nu au
nicio oprelişte ca să nu facă tâmpenii enorme şi boacăne epice, pentru care –
paradoxal în orice alt loc – rămân adulaţi. La înmormântări se înşiră că
Vochiţa a fost o mamă bună şi o soţie iubitoare, dar toţi îşi amintesc cum s-a
îmbătat după nuntă şi şi-a frecat pizda de capul chel al naşului adormit; că
venerabilul dascăl Ţintea Ion a contribuit la dezvoltarea spirituală şi
propăşirea blablabla, când toate babele se umezesc amintindu-şi că avea pula
aşa de lungă că şi-o prinsese cu o jartea dă crac şi înghiontea cu ea în cur
fetele la practică agricolă, de prăşeau instant opt brazde; şi plâng sincer de
dorul lor pentru chestiile astea. Ca s-o dau în vorbe dân cărţi, suferim dă o
estetică bine de tot descătuşată de morală, şi foarte sensibilă la ridicol.
Poate ăsta e şi motivul pentru care atunci când văd pă unu dându-şi labă pă
stradă ziuanamiazamare nu vâr asta în fundul subconştientului (subconştientul
meu are o rozetă strâmtă), ci mă gândesc “la dreacu, aş putea construi un poem
în juru’ la căcatu’ ăsta”.
2) au aia de la
Paraziţii o melodie despre tot felul de locuri/ ipostaze în care poţi s-o
mierleşti. spune-mi câte ceva despre poezia acestor locuri.
Da, au. Deşi eu prefer mierlitului o cordeală corbească.
Felul în care seara miroase a oo jumeri în untură şi a ciorbă de roşii. Felul
în care înainte să cumperi îţi taie cep la pepene cu cheia dacă n-are cuţit.
Felul în care semiţigăncile din cartierul meu strigă sarcastic că m-ar fute
aşea în timp ce îşi iau de la grădiniţă puradeii. Felul în care bunică-miu o
ciupea chiar şi la 80 de ani dă cur pe bunică-mea de faţă cu musafirii şi-i
zicea să scuture din făcătorul de bani. Felul în care azi dimineaţă au venit dă
la primărie unu cu una să taie un nuc iar ăla sărea ca o balerină cu drujba
într-o mână să taie ramurile mai înalte în timp ce tipa îşi punea perechi de
nuci crude pe pubis strigând că are coaie verzi. Felul în care ştim să spunem
pulampizdă la vârste mai fragede decât restul ţării, dar tânjim sincer după
liubov adevărat şi pârjolitor. Mărar.
3) Alien sau
Predator?
Guilty Gear X2 Reload The Midnight Carnival. Dacă nu mă
crezi, joacă-l. Am prostul obicei de a adormi la filme şi a mă uita la căcaturi
fără niciun gust. Singurele trilogii pe care le-am văzut au fost Porky şi How
High (spun asta doar pentru că ştiu că Vlad va citi interviul şi se
insterizează când aude vorbindu-se chiar şi numai despre un inexistent How High
2)
4) femeia sau un film
porno?
Nu văd o dihotomie atât de prăpăstioasă încât să trebuiască
să aleg. Voi iubi mereu cardurile mele microsd cu porno de casă ascunse printre
boabe de fasole într-un borcan. Dar îmi iubesc zâna mai mult, iar iahnia aia a
fost delicioasă.
5) şi ca sa încheiem
într-o nota apocaliptica (ca tot e unul din anii în care ni se spune ca nu mai
apucam anul), când ce va sa vie va veni, cum crezi ca va fi?
Dumnezeu o să zică că gata bă prea sunteţi muişti vă lăbiţi
pă icoane degeneraţilor şi daţi data înapoi la shareware-uri ca să le mai
folosiţi o dată şi apoi o să ne dea o dată exactă. Noi vom aştepta data exactă,
jumate ca nişte sfinţi, jumate continuând să piseze usturoi cu bustul lui Iisus
pătimind şi apoi vârâdu-şi ostropelul în cur în efluvii spumoase. Va sosi data,
şi ceasul se va împlini. Vom număra cinci patru trei doi unu. Nu se va întâmpla
absolut nimic. Ne vom fute care cu cine prinde, uşuraţi că am scăpat,
îndesându-ne macroclitorisurile în anusuri prolapsate monstruos, ca nişte râme
care se căznesc să intre în cochilia unui melc chircit în bale verzui în
centrul ei. Dar ţeapă la vreo trei ore şi şaptişpe minute după aia vor veni
peste noi îngeri mari şi crăcănaţi care au dinţi dă titaniu pă pulile lor
enorme şi le învârt ca nişte drujbe şi Super Mecha Death Christ version 2k12
beta bitch şi vor ejacula pe noi taman când căţelim mai avan spermă mnezeiască
şi verzuie ca borala lui Reptile din Mortal Kombat trei. Carnea o să ni se
vaporizeze pă oase ca un fum peste ape, şi are să fie foc în ceruri
dum-dum-duuum dum-dum-duduum toţi ştim rifful ăsta. Gemetele se vor preface în
scântece de cutiuţă muzicală cu perişori de oţel pătat. În Fa# frigian. Din noi
va rămâne doar un caiet de matematică din anii ’80 cu ghilimele prost folosite
pe coperţi AZI LA LEU UN CEC DE PUI MÂINE EL VA FACE “PUI” visat de un copil cu
carotide prea proeminente dintr-o altă Etiopie dintr-un alt pământ. Va fi SO
FUCKIN COOL, ca orice lucru imposibil de retrăit şi pe care n-o să-l mai aibă
cine evoca.
Etichete:
epicitate,
interviu,
korbea,
pizda matii.,
situatia geopolitica,
stancu marius iulian,
valahia
miercuri, 22 august 2012
drumlungșifutut
am aruncat roșia stricată din frigider
am dus-o pe picior schiopătând până pe balcon
a căzut ca un hadouken bleg
zburând cu suflul roșiatic praf și pene de porumbel
o secundă ca o oglindă proiectată în ochi
fututu de mario trecea din lumea 2-2 direct în 4-1 printr-o țeavă
îmi pun căștile după gât
va fi un drum lung și futut
am dus-o pe picior schiopătând până pe balcon
a căzut ca un hadouken bleg
zburând cu suflul roșiatic praf și pene de porumbel
o secundă ca o oglindă proiectată în ochi
fututu de mario trecea din lumea 2-2 direct în 4-1 printr-o țeavă
îmi pun căștile după gât
va fi un drum lung și futut
sâmbătă, 18 august 2012
escund delerii și mercili
dacă vrei să te desprinzi de mine
fă-o cum îți dai jos chiloții
dezgroapă-mă dintre coapsele tale
dezlipește-mă de pe pubisul tău
rulează-mă pe pulpe
încurcă-mă în gropițele din genunchi
și lasă-mă la picioare
n-o să-ți las firele de păr să rămână între clape
n-o să mă spăl cu ce-a rămas din gelul tău de duș
și n-o să bag de seamă când uit cântece pe repeat
n-o să miros a labă și-a vârf ars de chibrit
n-o să rămân ca o mână întinsă
prin geamul pe care l-a spart
o să-ți scriu că "n-o să" de-o sută de ori
ca Bart.
fă-o cum îți dai jos chiloții
dezgroapă-mă dintre coapsele tale
dezlipește-mă de pe pubisul tău
rulează-mă pe pulpe
încurcă-mă în gropițele din genunchi
și lasă-mă la picioare
n-o să-ți las firele de păr să rămână între clape
n-o să mă spăl cu ce-a rămas din gelul tău de duș
și n-o să bag de seamă când uit cântece pe repeat
n-o să miros a labă și-a vârf ars de chibrit
n-o să rămân ca o mână întinsă
prin geamul pe care l-a spart
o să-ți scriu că "n-o să" de-o sută de ori
ca Bart.
Etichete:
Bart,
chiloti,
clape,
coapse,
geam spart,
gel de dus,
genunchi,
pubis,
the simpsons,
vine politia
joi, 16 august 2012
îl cheamă
8 bit shit by Korbea Pleataneagra
mijarie are ochii
dă calcan congelat lovit dă colțu mesii
are pateu mărășești întărit în barbă
aprinde chiștoace te prinde dă mână când nu vrei
din mână îi iese mereu un fel dă zeamă căcănie
ridică arătătoru fără o falangă în sus în jurul
lui gravitează planeta saturn senseii își trag mustățile printre dejte
cum ai curăța brânza după o macaroană
BĂ COIȚE DACĂ AM ÎMVĂȚATÎÎ UN LUCRU ÎN VEAȚAASTAAMEA E CĂĂ
și caută să-ți stingă țigarea în noada curului
TE ARDENCURRR
fugi mijarie fugi îi
bufnește sângele pă nas ca ultima spârcâială
dântr-o sticlă de ketchup
și ca boosterele unei rachete ce străpunge stratosfera
i să desprinde mucii întăriți dân buzunarele întoarse
și lasă în urmă tălpile de la adidași
gâfâie
tot
mai
încet
și
OMGDEUNDEPULAMEAAAPĂRUTRÂPAASTA
mijarie scoate markeru și scrie pă un carton AULIU
și cade
dumnezeu apasă disperat down forward low punch
deșirat ca o pisică întinsă pe roți
pântre ciulini și scrum de grătare
mijarie mângâie în somn curul sticlelor dă cozia
ca pă niște buci visează
la locul ăla minunat în care
poți să te caci în timp ce sări și rămâi în aer
locul ăla în care poți fi
cu adevărat liber
mijarie are ochii
dă calcan congelat lovit dă colțu mesii
are pateu mărășești întărit în barbă
aprinde chiștoace te prinde dă mână când nu vrei
din mână îi iese mereu un fel dă zeamă căcănie
ridică arătătoru fără o falangă în sus în jurul
lui gravitează planeta saturn senseii își trag mustățile printre dejte
cum ai curăța brânza după o macaroană
BĂ COIȚE DACĂ AM ÎMVĂȚATÎÎ UN LUCRU ÎN VEAȚAASTAAMEA E CĂĂ
și caută să-ți stingă țigarea în noada curului
TE ARDENCURRR
fugi mijarie fugi îi
bufnește sângele pă nas ca ultima spârcâială
dântr-o sticlă de ketchup
și ca boosterele unei rachete ce străpunge stratosfera
i să desprinde mucii întăriți dân buzunarele întoarse
și lasă în urmă tălpile de la adidași
gâfâie
tot
mai
încet
și
OMGDEUNDEPULAMEAAAPĂRUTRÂPAASTA
mijarie scoate markeru și scrie pă un carton AULIU
și cade
dumnezeu apasă disperat down forward low punch
deșirat ca o pisică întinsă pe roți
pântre ciulini și scrum de grătare
mijarie mângâie în somn curul sticlelor dă cozia
ca pă niște buci visează
la locul ăla minunat în care
poți să te caci în timp ce sări și rămâi în aer
locul ăla în care poți fi
cu adevărat liber
Etichete:
bere cozia,
booster,
calcan,
ciulini,
ketchup heinz,
mărășești,
mijarie,
pateu.,
stratosfera
miercuri, 15 august 2012
o
larvă ce se abține să nu borască
în frumosu-i cocon
farfurii cu semințe de roșii întărite
întors acasă mânc descheiat la cămașă și blugi
cu marginea bolului pe CTRL
prieteni uitați ca niște taburi închise din greșeală
și ți-e prea lene să le cauți în history
ținând de oameni ca de chibrituri
până când flacăra ajunge la buricul degetului
mă arde și apoi rămân iar
în beznă
tânjesc după lucruri mici și sălbatice
semințele cu puf aspru din măceșe
care ustură și te face să te scarpini
până la sânge
cătină gălbuie strânsă între degete
pufnind într-un nor acru
porumbeii din gări cu ghearele arse
un fir de păr care aproape că ți-ar
tăia sfârcul în două.
marți, 14 august 2012
aproapetoamnămănăștur
căjpăurechi ascult hate forest
mă opresc și casc și mă-ntind pe mijlocul trecerii
de pietoni ca o muistă mică
film mut cu șoferi care înjură teatral
m-ar lovi sacadat cu bâte de baseball
prietenii trebe că-mi zic lucruri minunate
dau din cap la absolut orice apoi când mă sună
când morții mă-tii am zis eu da?
aerul e ca un DAR DĂ-L DREACU DE AER UITE
Mijarie pândește alte dacii lângă care să-și dea labă
a ochit un 1325 roșu încă lucios se termină
pe retrovizoare ca și cum ar privi-o în ochi
aerul POT ACUM?
aerul e ca un jar de mici stins cu pișat
cleștarii vibrează pe sârmele de rufe
ca-n kusturica o nuntă în fum de vinete arse
căldură de cămașă vătuită pătată de cerneală
râcâind transpirața trântită ca din sifon
muncitorii se-ntorc acasă trimit umbrele înainte
cu pâine feliată-n mână, ca o larvă într-un cocon gras
totul e mai limpede, mai proaspăt
după ce mi-am pus picături în nas
adn i am fla plin bcanse i am teroras
mă opresc și casc și mă-ntind pe mijlocul trecerii
de pietoni ca o muistă mică
film mut cu șoferi care înjură teatral
m-ar lovi sacadat cu bâte de baseball
prietenii trebe că-mi zic lucruri minunate
dau din cap la absolut orice apoi când mă sună
când morții mă-tii am zis eu da?
aerul e ca un DAR DĂ-L DREACU DE AER UITE
Mijarie pândește alte dacii lângă care să-și dea labă
a ochit un 1325 roșu încă lucios se termină
pe retrovizoare ca și cum ar privi-o în ochi
aerul POT ACUM?
aerul e ca un jar de mici stins cu pișat
cleștarii vibrează pe sârmele de rufe
ca-n kusturica o nuntă în fum de vinete arse
căldură de cămașă vătuită pătată de cerneală
râcâind transpirața trântită ca din sifon
muncitorii se-ntorc acasă trimit umbrele înainte
cu pâine feliată-n mână, ca o larvă într-un cocon gras
totul e mai limpede, mai proaspăt
după ce mi-am pus picături în nas
adn i am fla plin bcanse i am teroras
Etichete:
cerneala,
dacia 1325,
hate forest,
kusturica,
manastur,
paine feliata.,
picaturi,
toamna,
vinete
luni, 13 august 2012
pestețâțe
blaga zice că sufletul e greu că
cenușa noastră abia cântărește cât două roze
găsesc asta o treabă foarte futută
iubito,
îngăduie-mi să-ți fut palme peste țâțe
să mă trag înapoi privind cum din inerție
se bat, una-ntr-alta
ca ușile unui saloon
prin care a intrat billy the kid
și drapează-ți cu rușine obrazul livid.
cenușa noastră abia cântărește cât două roze
găsesc asta o treabă foarte futută
iubito,
îngăduie-mi să-ți fut palme peste țâțe
să mă trag înapoi privind cum din inerție
se bat, una-ntr-alta
ca ușile unui saloon
prin care a intrat billy the kid
și drapează-ți cu rușine obrazul livid.
Etichete:
billy the kid,
blaga,
obraz,
palme,
perversiuni,
sani,
sâni,
țâțe
duminică, 5 august 2012
Wolves in the Throne Room - Celestial Lineage
Spoiler:
Dacă CD-urile ți se par un simbol steril al unei societăți antropizate și dezrădăcinate sau pur și simplu vrei ca WITTR să se șteargă în continuare cu brusturi la cur, poți obține albumul exact așa cum ți l-ar da mama natură aici (mama natură iubește filesharingul ilicit).
Dacă nu ai auzit până acum de Wolves in the Throne Room, e timpul să te muți în patul de sus din camera de cămin ADICĂ NU ÎN ĂLA CARE ARE PE PLACAJUL DE DEASUPRA UN POSTER ÎN MĂRIME NATURALĂ CU CĂLIN GOIA DE LA VOLTAJ A CĂRUI CHELIE E SUPRINZĂTOR DE ALBĂ ȘI ARE CRUSTĂ. Trupa provine din țara America și e probabil cea mai bună trupă de black de-acolo, din moment ce restul sug și Xasthur-toate-albumele-mele-sună-atât-de-identic-încât-am-fițuici-cu-discografia-la-concerte s-a lăsat de meserie și își va folosi skillurile de clonaj pentru Cutiuța Muzicală 2.
WITTR (nici măta supersayan în costum de baie nu mă poate face să le mai scriu o dată numele întreg) vor atât de mult o muie cu ochelari cu ramă groasă și finalizare pe eșarfă de la hipsterițe încât se pișă în toate direcțiile pe ei - de fapt s-au baricadat într-o sferă de pișat - cât de ecologiști sunt și ce puternic înrădăcinat în natură e metalul lor. De fapt, chiar acum stau în cabana lor din Munții Stâncoși și-și updatează site-ul de pe un server Linux kernel 2.6 instalat pe un urs grizzlie alimentat de panouri solare în formă de aripi DESIGUR BELZEBUT MORMĂILESCU EȘTI CEL MAI FRUMOS UNICORN DE PE-AICI și 1000 de hamsteri în rotițe cu dinam. Pe cutiile unor albume se poate vedea urma lăbuței marmotei care a împachetat CD-ul în carcasă, reconvertită profesional după ce memeul cu ciocolata în staniol a fost acoperit de uitare. Chestia se reflectă și în coperta albumului, care reprezintă fie o grotăluminiș sălbatică și maiestuoasă, fie o scamă din buric văzută la microscop și tratată sepia-impresionist (la fel de maiestuoasă). Textul lipsește cu desăvârșire, fiindcă natura e, ca orice entitate pură și de-o frumusețe incomensurabilă, perfect analfabetă.
Rezultatul e un paradox lo-fi-high-fi CE MULT ÎMI PLAC CRATIMELE în care lo-fi-ul nu e neapărat lipsă de claritate - căci dinamica e excelentă - cât dulce, nostalgic și melty sunet analog. Sunetul chitării nu e presetul 6 din MEGADIGIPULANCURIZER XTX, ci mai multe pedale înlânțuite decât la un magazin de biciclete, reverberate prin amp-uri cu lămpi și duhuri și Jafar și papagalul ăla enervant și speakere cu grile din piele de căprioară. Iar asta îmi stârnește un boner cât se poate de legitim care-mi face fermoarul să pârâie și o poftă să joc Aladdin.
Ei numesc stilul ăsta "cascadian black metal"; așa cum Costi Ioniță susține că ar cânta un fel de "turbofolk etno haladit cu accente eurodance în care își urăște dușmanii și-și deplânge existența doar la modul autoironic și metatextual". E metal negru de val trei, bine împănat cu tempo-uri de doom și fundale drone-ambientale ba chiar și mici influențe shoegaze și early Weakling ("Dead as dreams" e superbă) BAG PULA DEVIN COSTI IONIȚĂ ok e cascadian black metal, cum imitatorii lor sugaci (mai puțin Addaura și Altar of Plagues) nu reușesc să trântească, sună imens, proaspăt și purificator exact ca o cascadă și mi se pare ăl mai bun loc spre care se poate îndrepta blackul, epurat de WHARLGHARL CURUL LUI GHAAL SODOMIZAT DE SATAN dar deloc golit de substanță, avangardist dar totuși "back to roots" (dacă mă corectezi spunând că e găozul cu ragnaroace în el al lu' Vrangsin, știi că vrei să ai aceeași soartă).
Albumul e un Frankenstein minunat și grațios, care îmbină fără cusături vizibile și sintetizează toate celelalte albume WITTR. Vocalele feminine incantatorii de pe Malevolent Grain (EP) se găsesc pe trackul Woodland Catherdral, rawness-ul de pe Two Hunters e prezent și el, uneori ca notă majoră, îmbinat cu țesătura diafană și rece de pe Diadem of 12 Stars sau Black Cascade. E unul dintre albumele alea rare care îți explică subtil și copleșitor de ce nu e doar muzică, pe care poți cădea în tripuri nocturne cu ochii mari cât bufnița și pe care îți poți rupe totuși atlasul și axisul dând din cap; curge incredibil de liber și natural și totuși e conceput până în cele mai mici detalii, trece de la brutal la gingaș ca un Hulk pasionat în secret de balet și băut ceai cu degetul mic ridicat. Și totuși nu uită să E, poate, unul din puținele albume care-mi dă un sentiment de hierofanie, de sacralitate fizică și cu fiori (nu ca transele de autosugestie ale evlavioșilor), care face aerul să sfârâie a feromoni, nările să se dilate și părul de pe ceafă să se ridice. E ca prima pizdă căreia îi dezdoiești labiile și recunoaște perversule îți îndrepți nasul spre parfumul ei ca Jerry după undele oflactive de brânză.
Compoziția e absolut perfectă; jonglând cu tempo-ul, layerele și textura - chestie făcută și mai grea de coruri , fuzz-ul chitării și synth-ul granular din fundal - ca MEGATERENTE cel care fute în cur gură pizdă simulatan linge sfârcurile și nu uită să recite din minte epopeea lui Ghilgameș în timp ce. Prestația instrumentală și vocală e aproape perfectă - kudos pentru shriek-urile susținute și tremolo pickingul care reușește să fie mai mult vioară decât fierăstrău. Singurul lucru care mă împiedică să zic 10/10 capodoperă rulați-l la înmormântarea mea aveți grijă să mă îngropați de opt ori ca să mă satur sunt piesele scurte - la un minut și ceva - care nu au ce căuta. Pur și simplu, nu dau structură narativă așa cum s-ar fi vrut; tot ce reușesc să facă e să rupă transa dintre piesele ample ca dintele ciobit care îți șmirgheluiește pula în timpul felației secolului. Ar fi nedrept totuși să dau o notă mai mică de 10, așa că...
Celestial Lineage, fără 3 minute 27 de secunde inutile ia nota 10/10. GET YOUR SOUL BACK FROM THE DEVIL THEN RESELL IT TO A GENEROUS BUYER THEN BUY THIS ALBUM!
Permanent Changes in Consciousness - interludiu la fel de util ca o pauză de bășină pentru un android. 1:57 din cele 3:27 minute inutile. Sună ca o familie de evrei ezitanți care circumcide un cor de castrați într-o hrubă în care rulează un vinil stricat pe care sunt înregistrate gândurile unei blonde.
Subterranean Initiation - e timpul să arătăm că știm și blastbeats. Raw și bipolară ca un mix de viagra și downere, dar al dreacu' de viguroasă. Perfect miez tare de album.
Rainbow Illness - sau meditația zen a unor muște din curul unui ponei care trebuie să dezamorseze o bombă, transformând uzina de măcinat mațe într-o pădure cu ciripici păsăritoare.
Woodland Cathedral - preferatul meu; și explozia miezoasă de lumină a întregului album. Plin de slavă ca o mie de mâini care îți ung tâmplele. Also, cântecul din spoiler care te-a făcut probabil să rabzi căcatul ăsta lung și panglicos de review.
Astral Blood - la fel de bun și imaginea în oglindă perfectă a primului track. Interludiul de la 4:12 e frumos ca un basm păgân ce ți se stinge-n urechi când adormi în iarbă. Cea mai bună mostră de compus clean de pe un album de black din ultimii ani.
Prayer of Transformation - pare un vis ud d-al meu în care cuiva îi ieșea combinația perfectă între Drudkh și Nortt. Holy fuck it's real!! Totul îngheață într-un final droning atât de rece, că dacă ți-ai băga coiul în el ar fi o bancă de spermă cu stocare inclusă.
... cu vodcă amestecată cu sirop de tuse din muguri de brad, undeva într-o peșteră, privind cu ochii strânși ultima geană de lumină.
WITTR (nici măta supersayan în costum de baie nu mă poate face să le mai scriu o dată numele întreg) vor atât de mult o muie cu ochelari cu ramă groasă și finalizare pe eșarfă de la hipsterițe încât se pișă în toate direcțiile pe ei - de fapt s-au baricadat într-o sferă de pișat - cât de ecologiști sunt și ce puternic înrădăcinat în natură e metalul lor. De fapt, chiar acum stau în cabana lor din Munții Stâncoși și-și updatează site-ul de pe un server Linux kernel 2.6 instalat pe un urs grizzlie alimentat de panouri solare în formă de aripi DESIGUR BELZEBUT MORMĂILESCU EȘTI CEL MAI FRUMOS UNICORN DE PE-AICI și 1000 de hamsteri în rotițe cu dinam. Pe cutiile unor albume se poate vedea urma lăbuței marmotei care a împachetat CD-ul în carcasă, reconvertită profesional după ce memeul cu ciocolata în staniol a fost acoperit de uitare. Chestia se reflectă și în coperta albumului, care reprezintă fie o grotăluminiș sălbatică și maiestuoasă, fie o scamă din buric văzută la microscop și tratată sepia-impresionist (la fel de maiestuoasă). Textul lipsește cu desăvârșire, fiindcă natura e, ca orice entitate pură și de-o frumusețe incomensurabilă, perfect analfabetă.
Sound
Dar da, toată chestia cu natura începe să aibă sens; de îndată ce dai play vei vrea să îmbrățișezi primul copac și să-i cauti înfierbântat scorbura. Sunetul e incredibil de natural, de organic - oricât de mult aș urî cuvântul, care mă face să mă gândesc la brânză de capră virgină împachetată în colțunași și vândută la suprapreț la Carrefour - de dreamy și totuși bine texturat; e incomparabil superior multor albume comprimate ca pula în prezervativ și masterizate cu program dânăla mâncațașpulata care face să să audă mai tare basu'. Instrumentele nu se izbesc, ci se îmbină fără mortar într-un zid de sunet aproape perfect - probabil tipul care a mixat albumul alinia înainte carnea-n chiflă la McDonald's.Rezultatul e un paradox lo-fi-high-fi CE MULT ÎMI PLAC CRATIMELE în care lo-fi-ul nu e neapărat lipsă de claritate - căci dinamica e excelentă - cât dulce, nostalgic și melty sunet analog. Sunetul chitării nu e presetul 6 din MEGADIGIPULANCURIZER XTX, ci mai multe pedale înlânțuite decât la un magazin de biciclete, reverberate prin amp-uri cu lămpi și duhuri și Jafar și papagalul ăla enervant și speakere cu grile din piele de căprioară. Iar asta îmi stârnește un boner cât se poate de legitim care-mi face fermoarul să pârâie și o poftă să joc Aladdin.
Ei numesc stilul ăsta "cascadian black metal"; așa cum Costi Ioniță susține că ar cânta un fel de "turbofolk etno haladit cu accente eurodance în care își urăște dușmanii și-și deplânge existența doar la modul autoironic și metatextual". E metal negru de val trei, bine împănat cu tempo-uri de doom și fundale drone-ambientale ba chiar și mici influențe shoegaze și early Weakling ("Dead as dreams" e superbă) BAG PULA DEVIN COSTI IONIȚĂ ok e cascadian black metal, cum imitatorii lor sugaci (mai puțin Addaura și Altar of Plagues) nu reușesc să trântească, sună imens, proaspăt și purificator exact ca o cascadă și mi se pare ăl mai bun loc spre care se poate îndrepta blackul, epurat de WHARLGHARL CURUL LUI GHAAL SODOMIZAT DE SATAN dar deloc golit de substanță, avangardist dar totuși "back to roots" (dacă mă corectezi spunând că e găozul cu ragnaroace în el al lu' Vrangsin, știi că vrei să ai aceeași soartă).
Albumul e un Frankenstein minunat și grațios, care îmbină fără cusături vizibile și sintetizează toate celelalte albume WITTR. Vocalele feminine incantatorii de pe Malevolent Grain (EP) se găsesc pe trackul Woodland Catherdral, rawness-ul de pe Two Hunters e prezent și el, uneori ca notă majoră, îmbinat cu țesătura diafană și rece de pe Diadem of 12 Stars sau Black Cascade. E unul dintre albumele alea rare care îți explică subtil și copleșitor de ce nu e doar muzică, pe care poți cădea în tripuri nocturne cu ochii mari cât bufnița și pe care îți poți rupe totuși atlasul și axisul dând din cap; curge incredibil de liber și natural și totuși e conceput până în cele mai mici detalii, trece de la brutal la gingaș ca un Hulk pasionat în secret de balet și băut ceai cu degetul mic ridicat. Și totuși nu uită să E, poate, unul din puținele albume care-mi dă un sentiment de hierofanie, de sacralitate fizică și cu fiori (nu ca transele de autosugestie ale evlavioșilor), care face aerul să sfârâie a feromoni, nările să se dilate și părul de pe ceafă să se ridice. E ca prima pizdă căreia îi dezdoiești labiile și recunoaște perversule îți îndrepți nasul spre parfumul ei ca Jerry după undele oflactive de brânză.
Compoziția e absolut perfectă; jonglând cu tempo-ul, layerele și textura - chestie făcută și mai grea de coruri , fuzz-ul chitării și synth-ul granular din fundal - ca MEGATERENTE cel care fute în cur gură pizdă simulatan linge sfârcurile și nu uită să recite din minte epopeea lui Ghilgameș în timp ce. Prestația instrumentală și vocală e aproape perfectă - kudos pentru shriek-urile susținute și tremolo pickingul care reușește să fie mai mult vioară decât fierăstrău. Singurul lucru care mă împiedică să zic 10/10 capodoperă rulați-l la înmormântarea mea aveți grijă să mă îngropați de opt ori ca să mă satur sunt piesele scurte - la un minut și ceva - care nu au ce căuta. Pur și simplu, nu dau structură narativă așa cum s-ar fi vrut; tot ce reușesc să facă e să rupă transa dintre piesele ample ca dintele ciobit care îți șmirgheluiește pula în timpul felației secolului. Ar fi nedrept totuși să dau o notă mai mică de 10, așa că...
Celestial Lineage, fără 3 minute 27 de secunde inutile ia nota 10/10. GET YOUR SOUL BACK FROM THE DEVIL THEN RESELL IT TO A GENEROUS BUYER THEN BUY THIS ALBUM!
Piese
Thuja Magus Imperium - ăl mai complex și bun cântec de pe album. Sună ca o noapte de sexvfutaimagieoamenivoodoo în subterane cu stele de mercur. Spre final se ridică niște monoliți de riff-uri care pot umili chiar și pula lui MEGATERENTE.Permanent Changes in Consciousness - interludiu la fel de util ca o pauză de bășină pentru un android. 1:57 din cele 3:27 minute inutile. Sună ca o familie de evrei ezitanți care circumcide un cor de castrați într-o hrubă în care rulează un vinil stricat pe care sunt înregistrate gândurile unei blonde.
Subterranean Initiation - e timpul să arătăm că știm și blastbeats. Raw și bipolară ca un mix de viagra și downere, dar al dreacu' de viguroasă. Perfect miez tare de album.
Rainbow Illness - sau meditația zen a unor muște din curul unui ponei care trebuie să dezamorseze o bombă, transformând uzina de măcinat mațe într-o pădure cu ciripici păsăritoare.
Woodland Cathedral - preferatul meu; și explozia miezoasă de lumină a întregului album. Plin de slavă ca o mie de mâini care îți ung tâmplele. Also, cântecul din spoiler care te-a făcut probabil să rabzi căcatul ăsta lung și panglicos de review.
Astral Blood - la fel de bun și imaginea în oglindă perfectă a primului track. Interludiul de la 4:12 e frumos ca un basm păgân ce ți se stinge-n urechi când adormi în iarbă. Cea mai bună mostră de compus clean de pe un album de black din ultimii ani.
Prayer of Transformation - pare un vis ud d-al meu în care cuiva îi ieșea combinația perfectă între Drudkh și Nortt. Holy fuck it's real!! Totul îngheață într-un final droning atât de rece, că dacă ți-ai băga coiul în el ar fi o bancă de spermă cu stocare inclusă.
Merge
... ascultat la aproape orice, pentru că mixul e even și cinstit; căștile rămân evident regine. La dracu', îl voi pune pe cipuri în felicitări țiuitoare pe care le voi trimite mătușilor îndepărtate care vin doar să-mi deformeze obrajii și voi guici peste umerii lor ca nu cumva să închidă felicitarea înainte să se termine albumul. Îl voi pune în loc de ILOVEYOU MUSHYMUSHY în căței pufoși legați cu sfoară care se pupă când revin în poziția inițială. AND THEY'D STILL BE AWESOME!!!1... cu vodcă amestecată cu sirop de tuse din muguri de brad, undeva într-o peșteră, privind cu ochii strânși ultima geană de lumină.
Dacă CD-urile ți se par un simbol steril al unei societăți antropizate și dezrădăcinate sau pur și simplu vrei ca WITTR să se șteargă în continuare cu brusturi la cur, poți obține albumul exact așa cum ți l-ar da mama natură aici (mama natură iubește filesharingul ilicit).
Etichete:
aladdin,
album,
black metal,
download,
drudkh,
review,
sirop de tuse,
wolves in the throne room
sâmbătă, 4 august 2012
îl cheamă
victor are ochii albaștri și bocancii grei
privește uneori la cioburi de sticlă în iarbă
capace rotunde de margarină. le zvârle ca pe niște frisbee-uri
niciun câine nu stă să le prindă la celălalt capăt
înapoi acasă castetofon dogit și nuci în poleială
suspendate în ghirlande. apasă pe jumătate pe pause
one of these days se aude de două ori mai repede toarnă
ulei din bol înapoi în cratiță curge încet desenează
pe marginea vasului un chilot ocru
despică o linie pe mijloc cu unghia e rânced
șlefuiește și mai mult sternul de pui amprente
roșii pe degetele albe
până devine aproape transparent ca o hârtie creponată
în lumina gălbuie
boldurile scârțâie în zăpada carbonică victor
desprinde un imens fluture-molie
și-l așează fetiței adormite pe vulvă
încet
și blând
balerina mecanică se rotește
pe pivotul ascuns în cutiuța muzicală.
privește uneori la cioburi de sticlă în iarbă
capace rotunde de margarină. le zvârle ca pe niște frisbee-uri
niciun câine nu stă să le prindă la celălalt capăt
înapoi acasă castetofon dogit și nuci în poleială
suspendate în ghirlande. apasă pe jumătate pe pause
one of these days se aude de două ori mai repede toarnă
ulei din bol înapoi în cratiță curge încet desenează
pe marginea vasului un chilot ocru
despică o linie pe mijloc cu unghia e rânced
șlefuiește și mai mult sternul de pui amprente
roșii pe degetele albe
până devine aproape transparent ca o hârtie creponată
în lumina gălbuie
boldurile scârțâie în zăpada carbonică victor
desprinde un imens fluture-molie
și-l așează fetiței adormite pe vulvă
încet
și blând
balerina mecanică se rotește
pe pivotul ascuns în cutiuța muzicală.
Etichete:
balerina,
casetofon,
cutie muzicala,
fluturi,
margarina,
pink floyd,
victor,
vulva
10/10 admir jinduiesc și aș răvăși tandru
Iată 5 îngeri printre femei, cinci flori de cireș fragede răsărite în noianul de dejecții mundane pentru care nu doar că le respect și le admir enorm, ci le prețuiesc și jinduiesc întristat la ele, zdrelindu-mi degetele nevrednice de marmura piedestalului pe care frumusețea și virtuțile lor desăvârșite le așează. Mi-e rușine și scârbă de mine să spun că "le-aș fute", reducând la un gest animalic și aproape profanator adorația ardentă pe care o nutresc pentru ele și dorința irezistibilă de a-mi închina viața lor, de a mă jertfi pe altarul fericirii lor, de a le împlini cele mai mici mofturi, de a le săruta ore în șir vulva înmiresmată, transformându-mi buzele într-o seră în care să se desfacă bobocul grațioaselor lor flori de carne fără să aștept nimic în schimb, de a le scrie poeme înflăcărate, chiar dacă rima îmi va șchiopăta, de a le purta pe brațe și, dacă-mi îngăduie privilegiul, a mă cuibări gol lângă ele privind împreună Gone with the wind.
![]() |
Iubită Artemis fulgurantă, frumusețea ta e prea amplă ca să încapă în canoane, autobuze, parcări de tir sau planete plutoniene cu gravitație scăzută. Tu ești mult mai mult decât o femeie, tu ai mult mai mult decât o femeie. În timp ce între picioarele altora nu găsesc decât o vulvă becisnică, tu, silfidă din Total Recall, pari să fi dezvoltat un al treilea macro-sân. Vreau să-ți cunosc fiecare gând, să stăm cu tâmplele unite și să simt cum mă chemi în adâncul sufletului tău: BACOOON BACOOOON!! Te vreau în dormitorul meu; de fapt, am transformat toată casa în dormitor, căci nu vom avea nevoie de pereți despărțitori pentru dulcea noastră contopire. În timp ce rochița ta roz denotă feminitate fragilă, pantofii tăi sport trădează faptul că ești o mașină sexuală bine unsă și că mă poți călări neobosită ca o cow-girl ore în sir, chiar cu riscul iminent de a fi eternizat ca exemplar de studiu pentru studenții la medicină. Dar eu, Omulcuviscerelepireu, aș face orice pentru dragoste. Nu ca târfele de la Meatloaf MICUȚO LASĂ CD-UL ÎN PACE E O TRUPĂ NU UN FEL DE MÂN... WHARGARLGARLSALIVAGARL |
Etichete:
adevar,
BACON,
BACOOON,
cele mai frumoase fete din lume,
fantezii,
grase,
iubire,
meatloaf,
neferiti,
respect,
strambe,
total recall,
zeite
joi, 2 august 2012
jobulviselorlor
ĂSTA ------------------------------------------------>
e jobul cu cele mai nerealiste așteptări de la angajați pe care l-am văzut până acum. Până și fișa postului de sclav hazanalagiu pe care se rodează biciul în Imperiul Roman era mai realistă și mai umană:
Caut vită umană cu curiculum de vită dar nu găsesc toate vitele să apeleze la mine. Vârsta candidatului ideal trebuie să aibă cât mai puține I-uri și V-uri după X-uri. Trebuie de asemeni să fie entuziast și dispus la un program prelungit de muncă silnică și să aibă o atitudine proactivă în privința bătăilor cu fascia ca un boss în peristilul meu (trebuie să-mi distrez vecinii în weekend). Bonus: ședințe intensive de team-building în care, dacă se străduiește suficient își va putea perfecta alături de ceilalți sclavi tehnica de irrumatio.
Posibilitate de promovare la rangul de fluturător de frunză de palmier sau chiar picurător de strugure-n gură.
Se oferă: bici de serviciu. Doar peste spate. În repetate rânduri.
"Scrie între 30-50 de pagini text pe zi". Nici Degetiuterupepizdecândlefute Copypastescu nu poate scrie 30-50 de pagini pe zi fără să se tâmpească. Chiar și tradus sau transcris, în ritm alert și fără proofreading abia faci 4-5 pagini pe oră. Fără pauze. Deci trebuie să lucrezi intens 10 ore pe zi pentru normă. Evident , programul e "flexibil": poți lucra toată ziua sau în cursul întregilor 24 de ore. E mai ușor să răspunzi la toate scrisorile de "Te venerăm Chuck Norris ne cerem scuze că am privit spre tine cu un micron mai sus decât pantoful tău la tine olimpianule chiparosule haladit".
"Texte citite de zeci de mii de oameni". Citite fugitiv și cu ruperi de pulă. Necunoscuții care au conceput capodopere tragice precum "bad command or filename", "spawn more overlords" sau "this performer has now entered private show" sunt megastaruri față de tine. Deja îmi închipui ce spune președintele comisiei pentru premiul Nobel:
Băieți nu vă mai prostiți încercând să salvați lumea de la război nuclear veniți futuvămumancăcăcios încoa' uitați ăsta e un geniu e un Coielio un Don The Dragon Wilson al cuvintelor despre muls osânza din măruntaie cât de poetic și insolit a alăturat "ardeți" și "grăsimile" câtă nostalgie duioasă în fraza "vă veți recăpăta forma de altădată".
"Acces la informații SECRETE despre vânzarea prin scris". Vei acumula un know-how la fel de util precum cel despre tehnicile optime de ejaculare în proprii ochi, apoi vei deveni meta și îți vei da seama că la baza vânzării stă micul sclăvete sugaci. A sosit momentul realizării sinelui, Sahasrara își desface petalele.
Evident, răspunsurile mele la interviul online nu puteau să arate decât așa:
ȚINEȚI-MI PUMNII!!!1!!!unșpe
miercuri, 1 august 2012
2 din 10 nu aș fute
Iată câteva infatigabile silfide pe care, în ciuda părelnicilor lor nuri, nu le-aș lăsa să se înfrupte din deliciile carnale folosindu-se de virilul meu trup adonisiac, nici de pula mea ieșită din dalta lui Fidias.
TESTIMONIAL: Sunt Fidias și nu știam că în dalta mea se ascunde așa mândrețe de pulă.
TESTIMONIAL: Sunt Fidias și nu știam că în dalta mea se ascunde așa mândrețe de pulă.
Etichete:
codul lui oreste,
craci,
critica ratiunii pure,
cur,
frumusete,
pizda,
pula,
rafinament,
sani,
senzualitate.,
tate
Abonați-vă la:
Postări (Atom)