vineri, 7 februarie 2014

matei hutopilă. în prezența lucrurilor. căldura soarelui în iarnă. chestii cu punct după.

Hutopilă a scos carte cu hărți. Hutopilă a scos carte fără harță. Critica pretențioasă ar zice că de fapt e un florilegiu de hărți afective străluminat de o nostalgie topică și un demers anti-proustian de "căutare a spațiului pierdut"; însă s-a demonstrat științific că abilitatea de a rosti chestii dăjtepte e invers proporțională cu volumul de coaie ale lui Korbea din gura ta.

Cartea lui Matei e un atlas de căcat. Gen, harta pe care poetul pune, în naivitatea sa rurală, label-ul "Burdujeni" e de fapt o natură moartă cu biscuite de câine lângă un gard de puli ghimpate pe malul unei strungărețe care suge drops. Like fucking seriously, un hidrocefal de 4 ani ar putea face din muci-mâché o replică mai exactă a împrejurimilor.

Zero locații utile în hinterland-ul bucovinean, zero crâșme, zero șaormerii cu parizer proțăpit, zero saloane de masaj cu poale-n brâu și finalizare pe alivenci. Google Maps e mai bun. La dreacu, Apple Maps e mai bun!

Dar citește poemul de lângă și daaaayyum son, liniile tremurate devin Ultrahajde MATEIVISION™ zecimiioptsute Pî magie dandy swag: liniile alea tremurate really mean shit. Căci mergem strângându-ne mâinile în buzunare pe linii futute, cerșim la intersecții de linii futute, intrăm în cuburile de pe marginea liniilor futute bem din trunchiuri de con întoarse ne holbăm la dreptunghiurile de pe pereți și râdem pulă dă cât de primitiv era treideul la începutul anilor 90. Și liniile astea înseamnă de fapt al dreacu' de mult pentru noi și lasă ditai engrama pă creer.


"sorbesc din cafea
 prin geamurile blocurilor vecine, aburite,
 lumina casnică, în care apartamentele înghesuite,
 în care oamenii, înghesuiți, mai gătesesc puterea să."

În asta stă puterea cărții lui Matei. În magia evocatoare. În jocul ieftin de-a lanterna proiectată pe perete, pe care reușește cumva să îl scumpească lovind mintea în coaiele fragile ale amintirii. În pișatul pe teoria că o poză face cât o mie de cuvinte; în cele câteva sute de cuvinte care par geniale, tocmai fiindcă Matei e un troll dă aur și pune alătui o poză proastă. În falsa senzație de căldură pe care o simți îndată ce lepezi gheața din palme. În oftica desprinderii de un trup cald, în mirosul de veston ud de zăpadă topită. În tăieturile abrupte și cu înțeles, în care aproape că simți vârful creionului rupându-se. In dem feels:

 "o armată istovită și fericită și dezertoare
  gata de a se pune în slujba ta
  se îndepărtează în ritmul zăpezii scârțâinde"

 "neputincios în fața mersului trenurilor
  și al mersului lucrurilor
  și al mersului lumii
  eu "
  (N.B. la fel de neputincioși și editorii tăi în fața faptului că articolul posesiv se acordă în gen cu obiectul posedat, nu cu posesorul)

Singurele chestii care fut nițel meciul sunt citatele de la începutul fiecăruia dintre texte - implicând că ar fi capitole kilometrice și ar avea nevoie de înțelepciunea confuciană a unor trupe indie. Un risc ar fi tocmai tonul minor, de elegie pe vinil cu boxele arse, aproape de nedistins de zgomotul de fundal. Cartea asta e o virgină cu picioarele strânse și nițelus prea scurtă ca să-și asigure singură preludiul; așa că recomand puțină intrare în mood înainte - pe mine mă ajută cântecul ăsta.

Dar asta e și  chestia mișto. Într-un peisaj în care mulți, inclusiv subsemnatul, încearcă să-și facă parașută din propriul scrot, să reinventeze reinveția, să poezie 2.0b, să Mona Lisa twerking, e mișto și reconfortant să dai peste o miză mai mică, peste un tabinet de duminică cu bunicii - în care poți să mergi fără frică all in. Dacă vrei să pui mâna pe ea - și nu se poate decât cu contact fizic direct, căci nu există copie digitală - nu ai decât să vânezi cele vreo 10 exemplare fără de arginți care există în liberate și în câteva biblioteci. Știu că ești suficient de Indiana Jones hipster cât să faci asta. În plus, merită.
Korbea îi dă patru stele și-o pitică albă din cinci.

Anul domnului doomiitreișpe a fost bogat în poezie: în prinți moștenitori și în bastarzi veniți să surpe tronul, în descălecători, în treti-logofeți apărând fecioare coșoase pe agonia.ro și în scribi cu pana ofilită. Dar, între toți ăștia, Matei și-a păstrat locșorul cu cartea asta:
el e faraonul.
are piramide
pira pira
mide.





duminică, 29 decembrie 2013

The Hooooooooooooooo(onehourwithoutanyplottwist)bit

The good

The lightheartedness - aerul degajat, lipsit de pompoșenie, picaresc. Spre deosebire de seria LotR în care, atunci când Legolas se bășea, codrul amuțea și 10 viori cântau recvieme. Chestia asta chiar prinde până acum în The Hobbit, și oricum e bine compensată de eye candy și cadre majestuoase. I mean, barrel-clad dwarves whirling lethal blades should become a must have in modern cinema - porn included. Also, dead-drunk angelic elves.

The fast-paced action - prima jumătate a filmului e acțiune pură și e al dracului de distractivă, ca un film de categoria B cu buget de 10 filme de categorie A. Măcar că uneori pare a fi Rush Hour cu elf-jitsu și dwarf-fu. Însă detaliile relevante (vezi cadre atipice non-hollywoodiene, cum ar fi ăla cu șoriceii strecurându-se printre piesele de șah ale lui Beorn) îl salvează de la a fi doar un quick-flick. Ceea ce mă face curios și un pic ofticat că nu am putut vedea filmul în 48 fps.

The fact that it's Tolkien-based - ceea ce îl face ca pizza sau sexul. Chiar și cel mai rău e destul de bun.

The bad

Voice-actingul lui Martin Freeman. Restul actorilor sunt buni spre geniali. Dar între tiradele shakespearian-thespiene și ciondăneala colocvială a dwarfilor iudeoscoțieni, hobbitul ăsta sună ca un penis moale într-un ciorap flaușat pe muzică de Margareta Pâslaru în surdină. Chiar și când ucide păianjeni uriași cu Sting, intonația lui trădează aceeași bucurie cu care și-ar cumpăra un set nou de farfurioare de ceai. Cea mai bună performanță vocală a lui este și va rămâne cea din Ali G. He got da chickaan.

Dwarfii. They do jack shit. Întâi sug multă pulă sură de la Gandalf căruia i s-ar agăța de sfârcuri atunci când pleacă. Apoi au nevoie de Bilbo pentru absolut orice: găsit drumul prin Mirkwood, salvat de păianjeni, scărpinat la perineu, salvat din bulăul elfesc cu mobilier Ludovic șaișpe, găsit intrarea în propria fortăreață. Isusefututecristoase, they fail at life! Epitomul penibilului e încercarea lor de a-l distruge pe Smaug. E ca și cum "A-team" compusă din țigani căldărari ar încerca să-l anihileze pe Terminator - reușind doar să-l placheze cu foiță dă haur, care zboară la primul fâlfâit viguros. Singurul lucru la care sunt buni dwarfii sunt bărbile impecabile și swagul ireal al lui Kili, care reușește să agațe o tipă de trei ori mai înaltă decât el (și cu urechi atât de ascuțite încât i-ar putea face un earjob) cu o pietricică și vorbe despre stele; now that's a porn i'd like to see. Later edit, it already exists and it SUCKS MONKEY BUTTS, just like the dwarves.

Diluarea. Hobbitul nu e Harry Potter. Hobbitul se putea rezolva cu totul în 3 ore de film. Hobbitul putea trăi și fără o oră în care Smaug se joacă de-a șoarcele și pisica cu Bilbo talking sass like a black boss ass bitch. Chiar și în eventualitatea în care nu ai citit cartea / spoilers, filmul lasă prea puțin înspre nimic previzibil pentru următoarea parte. Zero tensiune, și Justin Bieber midgardfolk pe final. Faptul că e cusut cu ață albă lălâie se vădește aproape amuzant în episodul de mai sus. Aflăm de povestea lu' Fane Ratangiu care n-a putut penetra dragonul așa cum cerneala penetrează această cretă. Aflăm că Fane nu a fost tocmai ratangiu - Biblo vede că Smaug e știrb de un solz, și că pe acolo îi poate intra reumatismul și moartea în trupșor. Apoi vedem pă Bard scoțând de la saltar săgeata neagră. - sigur, pentru a o folosi ca dildo anal. Cum mai poți crede după asta că Smaug chiar va muri înecat în jeleu de aur? Cât de retardat să fii să nu deduci fără autopsie cauza morții dragonului în episodul următor?


The ugly

Legolas. Arată din ce în ce mai mult ca cea mai rară, pură și nobilă rasă de elf: elful chinez bătrân.

Thranduil. Jumătate din replicile lui sunt rostite with a jizz face. Inclusiv când își arată rănile și cât de bună a fost chirurgia plastică.

Relfexia mă-tii în monitor privind The Hobbit. Chiar mai urâtă decât mă-ta în regim normal.


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

redshift


leagănele se învârtesc la 360 de grade
copii se învârtesc trecând prin ele spectral
pe șanțuri invizibile de vinil rup ierburi tăioase
limfa pufnește din pielea lor subțire coji de portocale
strânse în lumina soarelui
norii accelerează vireajă spre roșu cirezi
înjunghiate în vată medicinală lăsând
răni albe în cer

ruj și abur între zăbrelele sobre ale tardisului
cu cine o fi doctorul cine?

lăsat aici să fut pumni în hârtie să am mâinile uleioase
să strecor rozmarin printre zgârciurile cărnii
să-mi las microfonul afară pe geam furând zgomotul de fond
să-mi las ceafa afară pe geam până se năclăiește 
cu funingine de zăpadă
artificială

e o seară tainică ar spune bunicul
și și-ar suge varza călită din măsele
când pisici preacurvanice,vampiri și iele
își uită sluțenia și pornirile rele
și desfac cu tandrețe fermoare din piele
să se poată iubi pân-la sânge

taci odorul taichii nu plânge.




marți, 20 august 2013

primăvarămănăștur



cuae eu nu intru aici e o gură de iad tunelul se căsca urât
o pizdă de pământ reavăn între blocuri și cinematograful părăsit
am alunecat pe mușchiul ud și am plâns ca tâmpiții
între aburii mirosind a fier și-a transpirație țesându-se din țevi
între stropii de fanta înverzită în sticlele atât de vechi că
aveau logoul ăla cu trei puncte oranj
între pietricelele de pateu întărit în conserve
și ne-am bătut cu bulgări albi și reci
de pânze de păianjen

apoi lumina aia gri licărind familiar la 50 de hertzi
o încleștare de cutii toracice trei coșuri de răchită întoarse deșirate
în fața televizorului încremenit în static tușind din lămpi
și cărți de joc împrăștiate pe haine îmblănite

jumătatea aia de moarte când declicul mecanic al roților se aude mai tare
după ce organele tac sleite
jumătatea aia de moarte când poți ridica în palmă orice lucru de pe jos
și declama a fi sau a nu fi fără să pari ridicol
jumătatea aia de moarte când cuae să-mi bag pule stăm de o oră aici
și n-am văzut că pe pereți scrie zonă în decontaminare pericol

afară
cățărându-ne pe cutii goale de amigo
lumina se evaporă încet și lasă răcoare în ochi
și cerul e 100% soare ca-ntr-un haiku
cu prea mult kigo.

vineri, 22 februarie 2013

cornelusha

sora lu elisei
are cozi lungi seamana cu phoebe din friends
si e sasaita si raraita simultan
si urla cand jucam baschet ca e hentz
isi ia alocatia ia pufuleti da toti banii ne cheama in subsol
sa ne arate indici da contoare si isi ridica fusta sa vedem
ce pacla aurie au fetele intre picioare

aveam opt ani si am visat aievea
cum cornelusha a urcat la mine, pân la trei
cum o struneam da cozi ca pa un ponei blond
si ma pisam tremurator in palma ei
apoi urma sa plece sa invete din scriptura
la scoala biblica cu numele betel
la despartire, m-a strans tare-n mana
cum strang copiii rai
sarmanul
gandacel.

sâmbătă, 16 februarie 2013

elisei vecinu meu

era adventist
s-a indragostit de o curva
propunea casatorie muncea la moara
saci grei pa spate
iar curva estimp sugea pulile toate
chiar și p-a mea ar fi supt-o probabil
dk n-ar trebui sa fiu narator reliabil
asadar elisei a dat in dambla
si-n fata blocului parjolit-a iarba
si l-au tuns chilug i-au facut trepanatie
sa uite de curva si de relatie
chiar si azi capul sau e chel si e slut
si arata ca un parizer cusut
si se scoala la 6 si iarna si vara
iese pa balcon si face ca cioara
elisei te mai futi cu georgiana il intarata copii
iar elisei spune calm ei mambo
mambo italiano

miercuri, 16 ianuarie 2013

dată stelară 23081986


departe de sfera laser cu o mie de sfârcuri
care o să împroaște peste noi toți lapte roșu incandescent
marian și george umplu cada cu bărcuțe de hârtie
bat din palme pe sub apă să învolbureze marea apoi
fug lipăind în pragul ușii sting lumina
dau bobârnace bețelor de chibrit
proptite de laturile cutiei se aprind în zbor ca niște mortiere

departe de mumiile ejaculând foc de calamarii cibernetici
cu lumină verde pulsând prin tentaculele lor de fibră de sticlă
marian și george se urcă pe o scară din spătare de scaune
tocmai pe șifonier o seară întreagă vor mânca cornulețe
și își vor scrie în alfabetul lor secret cu vocale în loc de numere
2șt3 pr4st b1 t5 2șt3 pr4st
b1 m1t1 b45l2 m1t1 2 m1m1
și se vor înjura și se vor întreba nedumeriți ce e aia muie și
vor scoate unul la altul limba murdară de creion chimic
și vor plânge și nu le va fi frică de lumina care se taie la 9
pentru că sunt împreună
și așteaptă încă un frate

dincolo de william wallace strigând libertate cu mațele răscolite
de trinity murind străpunsă de trei bârne de titan în tăcere fără fluturi
de lumină undeva un terminal scrie sending sigkill to all processes
și atât doar atât
marian și george citesc cel mai futut număr din cutezătorii
cu pif răpit de extratereștri care vor să-l transfome în castravecior
și futulemumancurdenaziști pilot de IAR stancu locotenent-comandor
și ștefan cel mare cu excalibur în mână spaima tătarilor
și acel marte cu zombie și overmind și corpul ceresc decolorat
din cadranul șase pagina doi
ăăă planeta...

duminică, 13 ianuarie 2013

lansarea

de o săptămână așteptam ziua asta visam cu ochii deschiși
adormeam la masă cu lingurile în gură alegeam
doar zdrențele de ou din ciorbă
până și asfaltul mirosea altfel vrăbiile miroseau altfel
plastilina mirosea altfel (amestecam culori stridente
până rămâneau doar vinișoare într-o masă gri apoi le
găuream cu pixul la dracu asteroizi)

ne-am întâlnit am pus laolaltă proviziile
sferturi de pâine cu felii de brânză topită poiana
covrigi arși și ciocolată fiecare căsuță în poleiala ei
george târa în fața gurilor noastre căscate
cele trei cutii de banane dole, puțin pătate de ulei
cu grijă să nu se defecteze
și mirosea a motorină și a iarbă tăiată

pixurile cu elice din față au început să zumzăie
la 5400 ba nu 5400 de infiniți de rotații
fitilul din spate să sâsâie ca un șarpe
asta a simțit vlaicu când a trecut în zbor carpații
asta simte coiotul willy când e proiectat în văzduh
și lasă găuri în nori cu îngeri cu harpe

ne-am desprins de pământ retezând păpădiile
pârjolind porumbul până la floricele
ne-am prins unii de alții de țâțicile fetelor
dacă tot era să murim și orașul a început
să se facă mic 2358
de mame după recensământ la geamuri ca
2358 de reproduceri
după strigătul lui munch

am văzut înfiorați în grădina lu' neneacareneprindemingileșiletaie
o piramidă de mingi de fotbal handbal baschet cu oasele
albind la soare nu a cruțat nici măcar puii - găleți
cu mingi de tenis jupuite de puful verzui
sondele s-au făcut tuleie combinatele pisici metalice
întinse pe-o rână orașul nostru de sub 50.000 de locuitori
un cerc cu un punct mic în mijloc fix ca pe hartă
și țara un calcan aplatizat

aerul s-a rarefiat am scos acvariile și le-am pus pe cap
în cosmos a început să miroasă inexplicabil a alge
și stelele s-au scuturat încet peste noi ca niște
urjume peste câinii pândind pe sub mese
casca lui george și a cătălinei aburite li se vedeau
doar zâmbetele prin petele în formă de buze

în urmă pământul ca o minge de 50 de bai
rotindu-se afară din automat
se zărea verzui prin nebuloasa gălbuie
din jurul planetei pișat.






joi, 10 ianuarie 2013

singurătatea din stara planina

o să trăim o să ne futem până ne alungim
și transpirăm în opt culori ca o frescă bizantină
voi rămâne flasc, dar încă ascuns în tine
vom privi la soare până tremură - metil
în aerul subțiat, pelinos, volatil

o să putrezim aciișa
în iarba asta arsă
în bâzâitul somnolent al transformatoarelor
în panglici roșii de triunghiuri de brânză topită
în mirosul de pachete goale de țigări
de ceai ciudat

acum sunt munți sub noi
vor crește munți prin noi
munți prin morți. după
ce viermii ne vor fi lăsat
doar părul lângă cranii - în jur, ca un halou -
vom privi albi și ficși
spre planeta pișat.

miercuri, 9 ianuarie 2013

clasorul lui george

ce de timbre ai spuse cătălina-cea-cu-cur-și-gene-foarte-lungi
am putea să facem schimb george se chinuie să răsfoiască paginile
groase de trei milimetri îi atinge din greșeală funda rochiei
cu nasturele de la pantaloni părul de pe ceafă li se ridică electrizat

plicuri cu miros de rășină tripticuri de pe litoralul românesc
neptun venus mangalia femei stând la soare ca puii pe sticlă
cu ghivece de pvc în loc de sutiene

ar putea să lipească timbre să
își lipească șoldurile cătălina și mai departe
trebuie să fie ceva mai departe cuvântul ăla
care sună prea urât pentru o treabă așa frumoasă

niger 1975 hârtie galbenă păsări pământii sevă de iarbă
în loc de vopsea desenate direct cu degetele timbre ungurești
cu fabule vulpea și corbul desenate în stil neodisney o miniatură
medievală cu regele vaik privind vostok 2 dansând ca mc hammer
nu poți atinge aceasta guineea ecuatorială 1983 pești ca niște bricege
elvețiene trecute prin curcubee san marino 1980 timbre filigranate
conopide străvezii biplane timbre despre cum fac ei timbre pe pătrățelul
de hârtie apar chiar ei george și cătălina la poșta întinzând bănuți de nichel
apoi banii desenează puncte puncte pe hartă pe genericul de la benny hill
ajung în apenini un mustăcios îi pune într-o tașcă de piele sfâșie satisfăcut
friptura cu dinții și mustățile miezul roz alunița de pe gâtul cătălinei pulsând
fermoarul pârâind george flutură panicat mai departe jocurile olimpice
de la calgary veverițe biatloniste bulgari numai mușci aruncă scremându-se
ciocanul în stomacul lor castraveții se prefac în mii de sori neutronici ulanbataar
1979 iepe udă cu kumîs stepele cuirasatul todd urss lenin descheindu-și luminos
cămașa peste norod sub ce-
-lo-fan în spatele
unui timbru cu amanita muscaria
pătat cu marmeladă și glod
s-ascunde un altul

pe trei margini zimțat, pe una tăiat

cătălina-l desprinde cu degete roz
și s-arată pe hârtia glasată
aurie și acră
planeta pișat.