luni, 29 octombrie 2012

i-am spus (sonet)

nu mă duce în locul ăla futut și îngust cu aburi de aluat înnecăcios tencuiala se desprinde ca o coajă
de vărsat și casele săsești vomită lumină verzuie încerc să-i desprind o șuviță din coadă să-i taie
obrazul până desfac degetele strugurii se fac must jeturi violet tulbure tâșnind pe lângă noi găurind
pământul un pahar de iaurt unul de var turnate egal pe umeri furnici roiesc panicate cu al treilea
segment al abdomenului tăiat ducându-l în fălci ca pe o sămânță răscoaptă făcându-și treaba
prefăcându-se că totul e în regulă găuri în pielea arcadei buricele degetelor se potrivesc perfect ca în
catifeaua roșie din jurul compasurilor chinezești sori arzători și ciclici văzuți prin sticle de bere vreau
să știu cât e ceasul dă-mi capacitorul de flux aruncă-l în cada tencuită cu falafel și skittles înnoadă-mi degetul în cravată roag-o pe măicuța precista să-mi dea gigawați 1 punct 21 gigavați către timpul
când toate femeile purtau ornic cu capac rece între sâni
iar tu emilia te-ai fi dat
în leagăn cu pulpele
goale

cu pubisul zâmbind ca un delfin

marți, 16 octombrie 2012

dordeduh - dardeduh


moar liek dordenegurăbungetcândnusugea, amirite?

Review-ul ăsta va fi rapid și murdar. Varianta tl;dr pentru intelectuali:
"Versurile și muzica acestui album sinergizează deplin pentru a te transporta într-o lume mitică, o lume epopeică în care Ahile apoteozat, împungând văzduhul cu sulița sa, târăște după sine leșul lui Hector. Prin uretra ta."
Varianta pentru hipsteri:
"It's so bad it's almost mainstream"
Varianta pentru retardați:
"Un suprinzător album cu influențe de rocnebunșisatanist marchează reîntoarcerea pe scena etno a îndrăgitei formații RO-MANIA".

 

Artworkul

Nimic mai ezoteric și păgân decât niște capete de pulă stilizate care se aleargă în pecetea patriarhiei  gravată cu capul pulii înroșit pe o buturugă de forma Antarcticii centrată într-o borâtură tomnatică garnisită cu suber căcăniu brăzdat de vase libero-lemnoase. Fontul titlului albumului pare scris de un poponar pe pachetul în care îi dăruiește (DE DUH) amantului său poponar o sticlă de Chardonnoyeyncur care dublează ca buttplug.

 

Muzică

Până și combinația de nume e nefericită - DORDEDUHDARDEDUH.  Ar putea fi o onomatopee evocatoare pentru sunetul de toacă, dar sună mai degrabă a scaun vibrând sub pâlnia subwooferului uman (BĂȘINI, DA E VORBA DESPRE BĂȘINI UMOR NEMURITOR) și are ceva din prețiozitatea țiganilor care-și botează minipirandele Marilena-Marinela-Miaiela sau latinizează fără să-și dea seama pe Cireșica în (srsly!) Cerasela.

Voi asculta acest rahat o stăpâne Korbea, deși glandul tău penian e cea mai bună cască intraauriculară >>
Bucata asta din finalul piesei mai decente de pe album (Jind de tronuri moar liek Poftă de veceuri) - care face tranziția spre "Flăcărarii") sintetizează în 4 minute toate bolile de care suferă. Piesa pare să se termine cu un breakout decent, stingându-se spre outro. Atmosfera e relativ ok, deși chitara stagnează într-un riff mai lipsit de imaginație decât sexul într-un cuplu de contabili după 25 de ani de căsătorie OH BABY CE SOCOTEALĂ LUNGĂ AI STORNEAZĂ ÎN CREANȚELE MELE NESĂTULE. Synth-ul o salvează, același synth brânzos gen "OMG EXTRATEREȘTRII ÎN CARPAȚI TRANSCEDENTALUL ÎMI ȘUIERĂ PRIN CUR" care va deveni repetitiv și agasant pe parcursul albumului.
Chitara se stinge; clapa trage ultimele guri de aer și ohnoyoudidn't FINAL FALS ce surpriză ești un moțart măiastru starostele și cobzarul m-ai prins am mușcat din capul pulii pe care l-ai pus cu vicleșug în cârlig - probabil că atunci când ascultă asta, Hupogrammos stă lângă mormintele strămoșilor și îngână satisfăcut "băsămbapula compun mai bine decât vă descompuneți voi". Așa că piesa continuă cu o variație minoră a temei precedente cu o inserție ușor poliritmică (evoluează, cum s-ar zice în româna străveche: de la râng-tâng la râng-tâng-tâng) și, după cum ar spune orice femeie sub pătimașa apăsare a voinicului Korbea UH AH ĂH ÎH [vocală]-H NU SE MAI TERMINĂ...
O ba da! Iată, tobele au încetat - și deși am căști intra-auriculare + gland penian care ar face-o pe mă-ta atât soundproof, cât și waterproof -  totuși îmi pare că aud afară țigănuși colindând cu capra DAR STAI PUȚIN SUNTEM ÎN LUNA DE GRAȚIE OCTOMBRIE OH NOES ALT FINAL FALS la naiba dordeduh știi a-ți chiti lucrul ca uncheșul meu Nelu cu care mă jucam "găsește coceanul vânăt pe sub plapumă" KORBEA PLS. Urmează cel mai penibil moment de pe întregul album, în care - pe fundal de electroceteră - flăcăii munteni din boxa stângă țâpuresc "flăcărarii AU dăruit", iar ardelenii din dreapta "O dăruit", apoi trec Carpații să dea (din boxa dreaptă, "deie") mâna cu toți frații, și conchid leninist că "omul nou să înflorească" și să "OFERE lumii voioșie". Iată scrisoarea lui Neacșu, reeditată cu mult simț arhaic de Dordeduh:

"Mudromu i plemenitomu i onestomu i bogum graciously-endowed-omu jupan Hanăș Begner ot Brașov, mnogo stare clinică bună ot Neașul ot Dlăgo-urbe i pak informez pre domnia ta za manevrele militare ale turcilor cum am audzitu eu că monarhul autoritar din perioada interregnului otomana au eșit den Sofie și almintrile au transbordatără pre Dunăre..."

Tot ce e bun în albumul ăsta e un self-ripoff după "OM". E ca și cum și-ai face un mulaj după pulă, ți-ai tăia-o, măcina-o în pastă fină și apoi ai turna-o în mulaj, purtând dildoul rezultat drept strapon. "Calea roților de foc" e cel mai strigător la cer și bătător în toacă exemplu. Găsiți diferența. Vă îndrăznesc; vă dubluîndrăznesc, mamăfutorilor!



Negură de duh - Calea roților tăcute >>


Instrumente și producție

Sub-par. Parul fiindu-le proptit voinicește în țeastă. Poate o fi de vină mp3 vbr320 (haha it's funny cuz it isn't), dar albumul sună ca o casetă trasă după caseta trasă după CD-ul original ținut de un camionagiu ca anti-radar. Dinamică zero, volum scăzut; pare efectiv timid, ca și cum Gorgoroth ar zice în șoaptă "May I sing a brief pianissimo about Satan?" Pardoxal, sună hi-fi într-un mod rău (așa cum există lo-fi care sună bine, cu o asprime  rece care contribuie la atmosferă nu am zis Darkthrone dar da, Darkthrone), overpolished, tocit, înfundat ca o trupă de hipsteri de 14 ani care repetă într-un dulap tapetat cu cofraje de ou ca să nu-și supere mămicile.
Chitara e incredibil de fadă, cu excepția câtorva riffuri mai reușite, a două interludii și a momentului când e folosită impromptuu drept zongoră (nimic lăudabil acolo). Bassul e un downgrade enorm - îmi amintesc că în live-uri se folosea o minunăție de double-neck, fretted și fretless, care armoniza versatil sunetul percusiv cu ăla smooth, pământos, "untos" - aici sună incredibil de "default" atunci când e audibil și nu e îngropat sub tobăritul mai degrabă spasmodic decât variat (nu știu exact dacă sunt tranziții între măsuri sau dacă toboșarul are nevoie de un roi de albine ucigașe ca să compună). Clapa dă textură destul de bună, până când devine exasperantă HURR DURR CEȚURI TRANSILVANE BĂȘINI GOTICE PRIN TARAGOT. Instrumentele de suflat (DAR DESTUL DESPRE PENISURILE MELE) oscilează între decent și chestia-aia-la-care-orbeții-cântă-fur-elise-teicaibretăuei-prin-piețe-de-sărbători. Vocalele clean nu ar da atât de rău, dacă nu ar fi modelate după troparul învierii pe glasul al treilea. Srsly, dacă aș pune Dordeduh în biserică, babele ar sări deja să pupe icoane și să psalmodieze pe nas după ei, având încă în trompa lui Eustachio damful pulilor din tinerețe.

Versuri

Versurile se apropie - ba chiar depășesc în cheesyness ăăă (îmi trebe sinonim arhaic și dacic) BRÂNZOȘENIE precedentul apogeu atins de Negură Bunget v.2 beta pe "Dacia Hiperboreană": "unde infinitul domnește stăpân / pân la porțile Daciei / din nedistinsul polar primordial / cobor planurile posibilității universale" - ceea ce e probabil cea mai tare strofă scrisă de un textier pe dava despre dave sau cea mai abstractizată descriere a datului jos pe frânghie al slăninii din pod, de la răcoare.

"EEE IIIAA AAAAAANAAA (da, Aanaa o ia foarte robust până i se scorțoșează iiiaaa)
VÂNTOASELE VÂRTOASE DIN ȘUIER ÎNVÂRTEJIT DESCOASE
PE DRĂGAICELE FRUMOASE (moar liek Star Wars cu Ștefan fără-Foarță, amirite?)
MÂNDRE ȘOIMĂRIȚE CU GURIȚE AURITE (știam că merită să-mi pun paiete pe pulă)
CU GLAS VRĂJIT ADEMENEȘTE ȘI FECIORII MI-I RĂPEȘTE"  - "E-an-na", Dardeduh 2012.
nuff said.

Încercarea lor de a practica o poetică înaltă ancestral-ezoteric-folclorică e la fel de de penibilă ca încercarea unui călugăr agramat suferind de sindromul tourette de a-i descrie unui frate cu aceleași defecte un film porno, folosind frazarea redundantă a Bibliei:

"Doua eleve adolescente din Bucuresti futute de un adolescent care are pula mare si le atrage cu pula lui si le fute pe adolescente futai maxim intre minori. Cele doua fetele le place aceasi pula de aceea ele vor pula de la adolescentu din Bucuresti de la facultate si ii sug pula pana ii amorteste, elevele sunt una blonda si una bruneta foarte sexy futai cu minore." (srsly, google it. fraza asta chiar există)

Căcat ezoteric

Chiar și așa, albumul nu ar fi dezastruos dacă nu ar duhni de atitudine preachy. "Om" exuda de simțământ românesc, tocmai prin curgerea lui naturală. Influența folclorică (gamă românească) era limitată la compoziție și atmosferă și integrată cu mult bun gust. Albumul ăsta îți scuipă semințe în ochi, râgâie a slană cu ceapă, îmbracă pe fi-ta în oaie și o fute în fața ta, se cacă un lanț carpatic te trage în țeapă mușcă de gât ia 10 la bârnă și-ți zice apoi cu mândrie "NO MI-S RUMÂN URMAȘUL DACILOR CEI MAI VITEJI DÂNTRE GEȚI". Membrii formației au devenit atât de aberanți în ezoterismul și pseudospiritualitatea lor, încât par la un pas de a-și înființa un cult în care să ingereze sămânța concepției mioritice concentrată în căcăreze de oaie pe vârful Kogaionului.

Unul dintre membri (Huppogramos) descrie tulnicul ca "un instrument transcedental care transmite esențele rezonante ale pământului în văzduh, folosind trupul uman ca mediator, umplându-l de vibrații ancestrale" or some shit. În cazul acesta, îl invit călduros să descopere instrumentul meu, care strămută supa primordială a bărbăției getice de un alb imaculat și vâscos în gura Logosului, care rostește ascetic orația primară AUUUUMMMM.

La fel de rău a îmbătrânit și stereotipul "acest album e plăsmuit pe principiul lui NUMĂR NATURAL". Pe "'n crugu bradului" mergea. Da, principiul lui patru, patru piese, patru anotimpuri. Ei bine, "Dardeduh" e plăsmuit pe principiul lui 7 OMG PERFECȚIUNEA TRIADICĂ GREFATĂ PE STABILITATEA DUBLEI DUALITĂȚI SIMBOL AL ENERGIEI MAGICE PURE ȘI SFINTE LA DOAR O UNITATE DISTANȚĂ DE A ȚINE DE ȘASE SIMBOLUL VEGHEI CÂND MERGI LA FURAT. Da, pentru că are 7 piese. Iată nu un album, ci o piesă de șapte ori mai bine structurată după principiul lui șapte:


1) "șapte zile", ba mai mult, piesa e vizionară și întrevede posibilitatea depășirii condiției lui 7 - "de OPT ori" OAO CE SCAUN ABUNDENT
2) în club se bea 7up
3) solista a luat în gură, într-un ritual hieratic, un evantai de șapte puli colorate ROGVAIV
4) vecinilor de pe scară li se va ține pomelnic de șapte zile OMG EROS ȘI THANATOS
5) "de la începutul serii" - seara începe la ora șapte
6) refrenul se repetă de șapte ori în 3 minute AH CE DENSITATE A INCANTAȚIEI SACRE
7) nu există un al șaptelea motiv

Bottomline

Albumul ăsta ar fi fost mediocru, dacă nu ar fi existat "OM"; dar "OM" există. Albumul ăsta conține totuși o linguriță de caviar din ce a fost Negură Bunget; dar lingurița aia exista deja în EP (inclus în album, prin "Zuh" și "Cumpăt") În schimb, pe albumul ăsta membrii "core" au devenit niște icioglani preafutancurgii ezoterici și au frământat cenușa trecutului cu o lopată de căcat și au trântit-o peste lingurița aia de caviar, perfect convinși că nimeni nu va observa. Albumul ăsta e atât de rău încât am folosit în review "capul pulii" și "gland penian" (care e fix același lucru; dacă nu mă crezi mă ofer voluntar pentru analiza organoleptică) de 4 ori. Albumul ăsta e atât de rău încât nu mă mai pot împreuna firesc.

A le face pe plac masochiștilor contravine sadismului meu, așa că niciun link unde puteți descărca albumul legal contra captcha și click de mouse. Dacă pohtiți folk păgân altoit cu black metal atmosferic adevărat, aflați că Wolves in the Throne Room și Agalloch au făcut sex la solstițiu și i-au zămislit pe Falls of Rauros, o trupă prea bună ca să existe și ale cărei albume se găsesc doar în imaginația mea.

Pentru nota finală, voi scădea din simbolul numeric al perfecțiunii decimale principiul lui șapte: 3 (TREI).
Nu pot să spun decât că îmi e dor de duh. Dor de vremea când Negură Bunget aveau duh, aveau un spirit care le anima muzica, dar rămânea misterios și nepătruns și bine ascuns, dar totuși întrezărit în inima albumelor lor.

Acest review nu a fost scurt, însă mai jos îmi puteți spune cât de murdar fu.

joi, 11 octombrie 2012

zero nouă doi cinci

plouă futut și miroase a afumătură
bolborosind îngrășând ciorba și a televizoare de bucătărie
lăsate aproape la minim, doar de dragul țiuitului
tubului catodic care te amăgește că e cineva acasă

picături de apă pe vârfuri de garduri ascuțite
pe sârmă ghimpată fără să se spargă
cobor scările cu două degete pe balustradă
care fug în ritmul meu

încă o zi cu ochelarii permanent aburiți
părul ud tăindu-mă pe ceafă pe sub guler
încă un scuipat rotindu-se deșirându-se
de la etajul zece al blocului-turn

nu asta am vrut să mă fac când voi fi mare, asta mă va face mic
o labă cu mâini degerate care nu se mai termină o dată.




luni, 8 octombrie 2012

zero zero cinci trei

când sunt singur totul devine electric și acru
ca sângele supt din dinți
limba ridicată gata s-o tai cu cheița de bere
și miopia streacoară noaptea
toate luminile prin tifon
știi tu, mașinile de pe autostrăzi par brichete
cu rotița târâtă fugind de perete 
cum făceam în liceu punga asta de chipsuri 
arată ca un pom de crăciun jarul sare din țigară
ca din artificii ieftine

... nebănuind neprihănitele minuni pe care lumea asta le tăinuie
ciutele sfioase lingând drobi de sare la rădăcini de mesteceni
vântul suflând noaptea peste lanuri de păpădii flourescente
și studiourile de film improvizate în garsioniere cu igrasie
unde ingineri pensionați se chinuie să monteze penisuri de silicon
pe rotoare de miralieră

you like Octocock cock
suck on Octocock's cocks

you missed cock number 8

duminică, 7 octombrie 2012

beat

sunt atât de
încât înjunghii pereții cu cuțitul
încât văd irizări în ulei - mi-am 
prăjit cartofi și am făcut sandvișuri cu parizer și maioneză
și mâine dimineață o să mă mir de ce am coji pe parchet
în mijlocul sufrageriei - ca alea din băltocile în care a căzut benzină
după ploaie

însă trupul meu e atât de pufos
atât de pufooos atât de pufoos
încât vreau să fiu ursul de plus al unei fetițe
care să nu se supere că râgâi a bere
vanpur de 10 grade dă la penny
că-i moflăi portjartierul în gingii că-i
zgârii spatele cu cârligele sutienului
pe care să nu pot să-l desfac, ca întotdeauna

căci mama și zânica mea e numai una

sâmbătă, 6 octombrie 2012

te vei pișa pe tine


când vei vedea moartea
cu ochii tăi cineva ciocăne la ușă
crezi că înaintezi stealth zero vibrații muștele
neclinitite pe hârtia lipcioasă te reasigură
îndoi lumina în jurul tău
fără să știi că de cealaltă parte
suni ca un câine astmatic zgâriind ușa
privești pe vizor fix pe țeava
de bazookă proptită în el

dar stai dom'le e o greș - și
moartea o să te răstoarne pe canapea
căcându-se din mers pe gresia ta
făcându-și poze cu blitz orbitor în baie
cu degetele la tine în gură
căței de bibelou vor dansa pe rafturi de sticlă
în aerul lipsit de vibrații

cu gestul unui contrabandist mândru c-a adus marfa
moartea își va trânti pula pe masă
lungind-o pe chenarele de flori de pe mușama
pula ei udă-n cap ca un șarpe ieșit din ou
scrotul ei ca un ficat crestat uitat în frigider
anusul tău ca nodul de la capătul unui balon

vei păși, vei aluneca pe lumina albă
și vâscoasă. 

marți, 2 octombrie 2012

toamnămănștur



fugim (slo-mo) să ne prindem în brațe în troleibuze
făcând loc cu ghiozdanul printre trolli, lei și buze
 
ar trebui
să ne purtăm ca și cum melcii de lemn șlefuit
ar prinde viață și ne-ar suge încet bălos pielea
de pe mâini ar trebui
să tresărim crezând că ținem închise-n crisalide
larve-n loc de pâini ar trebui
să sărim zemoși și înmiresmați unii spre alții
ca strugurii strânși din coji ar trebui
să-l iubim pe ungurul care a desenat o sabie și a scris
+6 gyorsaság pe pereți zgrumțuroși

ne vom ține de mâini în buzunar, printre urjume
și vom mușca din covrig rând pe rând
vom trece pe sub podul calvaria
unde patrioții fără vopsea scriu m"u"ie u cluj
basarabia pănt