Se afișează postările cu eticheta manastur. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta manastur. Afișați toate postările
marți, 2 octombrie 2012
toamnămănștur
fugim (slo-mo) să ne prindem în brațe în troleibuze
făcând loc cu ghiozdanul printre trolli, lei și buze
ar trebui
să ne purtăm ca și cum melcii de lemn șlefuit
ar prinde viață și ne-ar suge încet bălos pielea
de pe mâini ar trebui
să tresărim crezând că ținem închise-n crisalide
larve-n loc de pâini ar trebui
să sărim zemoși și înmiresmați unii spre alții
ca strugurii strânși din coji ar trebui
să-l iubim pe ungurul care a desenat o sabie și a scris
+6 gyorsaság pe pereți zgrumțuroși
ne vom ține de mâini în buzunar, printre urjume
și vom mușca din covrig rând pe rând
vom trece pe sub podul calvaria
unde patrioții fără vopsea scriu m"u"ie u cluj
basarabia pământ
marți, 14 august 2012
aproapetoamnămănăștur
căjpăurechi ascult hate forest
mă opresc și casc și mă-ntind pe mijlocul trecerii
de pietoni ca o muistă mică
film mut cu șoferi care înjură teatral
m-ar lovi sacadat cu bâte de baseball
prietenii trebe că-mi zic lucruri minunate
dau din cap la absolut orice apoi când mă sună
când morții mă-tii am zis eu da?
aerul e ca un DAR DĂ-L DREACU DE AER UITE
Mijarie pândește alte dacii lângă care să-și dea labă
a ochit un 1325 roșu încă lucios se termină
pe retrovizoare ca și cum ar privi-o în ochi
aerul POT ACUM?
aerul e ca un jar de mici stins cu pișat
cleștarii vibrează pe sârmele de rufe
ca-n kusturica o nuntă în fum de vinete arse
căldură de cămașă vătuită pătată de cerneală
râcâind transpirața trântită ca din sifon
muncitorii se-ntorc acasă trimit umbrele înainte
cu pâine feliată-n mână, ca o larvă într-un cocon gras
totul e mai limpede, mai proaspăt
după ce mi-am pus picături în nas
adn i am fla plin bcanse i am teroras
mă opresc și casc și mă-ntind pe mijlocul trecerii
de pietoni ca o muistă mică
film mut cu șoferi care înjură teatral
m-ar lovi sacadat cu bâte de baseball
prietenii trebe că-mi zic lucruri minunate
dau din cap la absolut orice apoi când mă sună
când morții mă-tii am zis eu da?
aerul e ca un DAR DĂ-L DREACU DE AER UITE
Mijarie pândește alte dacii lângă care să-și dea labă
a ochit un 1325 roșu încă lucios se termină
pe retrovizoare ca și cum ar privi-o în ochi
aerul POT ACUM?
aerul e ca un jar de mici stins cu pișat
cleștarii vibrează pe sârmele de rufe
ca-n kusturica o nuntă în fum de vinete arse
căldură de cămașă vătuită pătată de cerneală
râcâind transpirața trântită ca din sifon
muncitorii se-ntorc acasă trimit umbrele înainte
cu pâine feliată-n mână, ca o larvă într-un cocon gras
totul e mai limpede, mai proaspăt
după ce mi-am pus picături în nas
adn i am fla plin bcanse i am teroras
Etichete:
cerneala,
dacia 1325,
hate forest,
kusturica,
manastur,
paine feliata.,
picaturi,
toamna,
vinete
luni, 25 iunie 2012
varămănăștur
scrâjnet dă sâmburi dă cireșe în talpă
pă asfalt
și nimeni nu știe când vor veni spațienii
bagpula
ce caravanserai dă pulpe pă
locul unde s-a tăiat gore sunt
un ecler cu friscă strâns prea tare
e o
cochilie goală de melc în care îți
plimbi concetrat scuipatul prin labirint
e un pistol cu apă cu pufuleți îndesați
în rezervorul de cauciuc
pă asfalt
și nimeni nu știe când vor veni spațienii
bagpula
ce caravanserai dă pulpe pă
locul unde s-a tăiat gore sunt
un ecler cu friscă strâns prea tare
e o
cochilie goală de melc în care îți
plimbi concetrat scuipatul prin labirint
e un pistol cu apă cu pufuleți îndesați
în rezervorul de cauciuc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)