Wolves in the Throne Room - Celestial Lineage

Spoiler: 

Dacă nu ai auzit până acum de Wolves in the Throne Room, e timpul să te muți în patul de sus din camera de cămin ADICĂ NU ÎN ĂLA CARE ARE PE PLACAJUL DE DEASUPRA UN POSTER ÎN MĂRIME NATURALĂ CU CĂLIN GOIA DE LA VOLTAJ A CĂRUI CHELIE E SUPRINZĂTOR DE ALBĂ ȘI ARE CRUSTĂ. Trupa provine din țara America și e probabil cea mai bună trupă de black de-acolo, din moment ce restul sug și Xasthur-toate-albumele-mele-sună-atât-de-identic-încât-am-fițuici-cu-discografia-la-concerte s-a lăsat de meserie și își va folosi skillurile de clonaj pentru Cutiuța Muzicală 2.

WITTR (nici măta supersayan în costum de baie nu mă poate face să le mai scriu o dată numele întreg) vor atât de mult o muie cu ochelari cu ramă groasă și finalizare pe eșarfă de la hipsterițe încât se pișă în toate direcțiile pe ei - de fapt s-au baricadat într-o sferă de pișat - cât de ecologiști sunt și ce puternic înrădăcinat în natură e metalul lor. De fapt, chiar acum stau în cabana lor din Munții Stâncoși și-și updatează site-ul de pe un server Linux kernel 2.6 instalat pe un urs grizzlie alimentat de panouri solare  în formă de aripi DESIGUR BELZEBUT MORMĂILESCU EȘTI CEL MAI FRUMOS UNICORN DE PE-AICI și 1000 de hamsteri în rotițe cu dinam. Pe cutiile unor albume se poate vedea urma lăbuței marmotei care a împachetat CD-ul în carcasă, reconvertită profesional după ce memeul cu ciocolata în staniol a fost acoperit de uitare. Chestia se reflectă și în coperta albumului, care reprezintă fie o grotăluminiș sălbatică și maiestuoasă, fie o scamă din buric văzută la microscop și tratată sepia-impresionist (la fel de maiestuoasă). Textul lipsește cu desăvârșire, fiindcă natura e, ca orice entitate pură și de-o frumusețe incomensurabilă, perfect analfabetă.

Sound

Dar da, toată chestia cu natura începe să aibă sens; de îndată ce dai play vei vrea să îmbrățișezi primul copac și să-i cauti înfierbântat scorbura. Sunetul e incredibil de natural, de organic - oricât de mult aș urî cuvântul, care mă face să mă gândesc la brânză de capră virgină împachetată în colțunași și vândută la suprapreț la Carrefour - de dreamy și totuși bine texturat; e incomparabil superior multor albume comprimate ca pula în prezervativ și masterizate cu program dânăla mâncațașpulata care face să să audă mai tare basu'. Instrumentele nu se izbesc, ci se îmbină fără mortar într-un zid de sunet aproape perfect - probabil tipul care a mixat albumul alinia înainte carnea-n chiflă la McDonald's.

Rezultatul e un paradox lo-fi-high-fi CE MULT ÎMI PLAC CRATIMELE în care lo-fi-ul nu e neapărat lipsă de claritate - căci dinamica e excelentă - cât dulce, nostalgic și melty sunet analog. Sunetul chitării nu e presetul 6 din MEGADIGIPULANCURIZER XTX, ci mai multe pedale înlânțuite decât la un magazin de biciclete, reverberate prin amp-uri cu lămpi și duhuri și Jafar și papagalul ăla enervant și speakere cu grile din piele de căprioară. Iar asta îmi stârnește un boner cât se poate de legitim care-mi face fermoarul să pârâie și o poftă să joc Aladdin.

Ei numesc stilul ăsta "cascadian black metal"; așa cum Costi Ioniță susține că ar cânta un fel de "turbofolk etno haladit cu accente eurodance în care își urăște dușmanii și-și deplânge existența doar la modul autoironic și metatextual". E metal negru de val trei, bine împănat cu tempo-uri de doom și fundale drone-ambientale  ba chiar și mici influențe shoegaze și early Weakling ("Dead as dreams" e superbă) BAG PULA DEVIN COSTI IONIȚĂ ok e cascadian black metal, cum imitatorii lor sugaci (mai puțin Addaura și Altar of Plagues) nu reușesc să trântească, sună imens, proaspăt și purificator exact ca o cascadă și mi se pare ăl mai bun loc spre care se poate îndrepta blackul, epurat de WHARLGHARL CURUL LUI GHAAL SODOMIZAT DE SATAN dar deloc golit de substanță, avangardist dar totuși "back to roots" (dacă mă corectezi spunând că e găozul cu ragnaroace în el al lu' Vrangsin, știi că vrei să ai aceeași soartă).

Albumul e un Frankenstein minunat și grațios, care îmbină fără cusături vizibile și sintetizează toate celelalte albume WITTR. Vocalele feminine incantatorii de pe Malevolent Grain (EP) se găsesc pe trackul Woodland Catherdral, rawness-ul de pe Two Hunters e prezent și el, uneori ca notă majoră, îmbinat cu țesătura diafană și rece de pe Diadem of 12 Stars sau Black Cascade. E unul dintre albumele alea rare care îți explică subtil și copleșitor de ce nu e doar muzică, pe care poți cădea în tripuri nocturne cu ochii mari cât bufnița și pe care îți poți rupe totuși atlasul și axisul dând din cap; curge incredibil de liber și natural și totuși e conceput până în cele mai mici detalii, trece de la brutal la gingaș ca un Hulk pasionat în secret de balet și băut ceai cu degetul mic ridicat. Și totuși nu uită să E, poate, unul din puținele albume care-mi dă un sentiment de hierofanie, de sacralitate fizică și cu fiori (nu ca transele de autosugestie ale evlavioșilor), care face aerul să sfârâie a feromoni, nările să se dilate și părul de pe ceafă să se ridice. E ca prima pizdă căreia îi dezdoiești labiile și recunoaște perversule îți îndrepți nasul spre parfumul ei ca Jerry după undele oflactive de brânză.

Compoziția e absolut perfectă; jonglând cu tempo-ul, layerele și textura - chestie făcută și mai grea de coruri , fuzz-ul chitării și synth-ul granular din fundal - ca MEGATERENTE cel care fute în cur gură pizdă simulatan linge sfârcurile și nu uită să recite din minte epopeea lui Ghilgameș în timp ce. Prestația instrumentală și vocală e aproape perfectă - kudos pentru shriek-urile susținute și tremolo pickingul care reușește să fie mai mult vioară decât fierăstrău. Singurul lucru care mă împiedică să zic 10/10 capodoperă rulați-l la înmormântarea mea aveți grijă să mă îngropați de opt ori ca să mă satur sunt piesele scurte - la un minut și ceva - care nu au ce căuta. Pur și simplu, nu dau structură narativă așa cum s-ar fi vrut; tot ce reușesc să facă e să rupă transa dintre piesele ample ca dintele ciobit care îți șmirgheluiește pula în timpul felației secolului. Ar fi nedrept totuși să dau o notă mai mică de 10, așa că...
Celestial Lineage, fără 3 minute 27 de secunde inutile ia nota 10/10. GET YOUR SOUL BACK FROM THE DEVIL THEN RESELL IT TO A GENEROUS BUYER THEN BUY THIS ALBUM!

Piese

Thuja Magus Imperium - ăl mai complex și bun cântec de pe album. Sună ca o noapte de sexvfutaimagieoamenivoodoo în subterane cu stele de mercur. Spre final se ridică niște monoliți de riff-uri care pot umili chiar și pula lui MEGATERENTE.
Permanent Changes in Consciousness - interludiu la fel de util ca o pauză de bășină pentru un android. 1:57 din cele 3:27 minute inutile. Sună ca o familie de evrei ezitanți care circumcide un cor de castrați într-o hrubă în care rulează un vinil stricat pe care sunt înregistrate gândurile unei blonde.
Subterranean Initiation - e timpul să arătăm că știm și blastbeats. Raw și bipolară ca un mix de viagra și downere, dar al dreacu' de viguroasă. Perfect miez tare de album.
Rainbow Illness - sau meditația zen a unor muște din curul unui ponei care trebuie să dezamorseze o bombă, transformând uzina de măcinat mațe într-o pădure cu ciripici păsăritoare.
Woodland Cathedral - preferatul meu; și explozia miezoasă de lumină a întregului album. Plin de slavă ca o mie de mâini care îți ung tâmplele. Also, cântecul din spoiler care te-a făcut probabil să rabzi căcatul ăsta lung și panglicos de review.
Astral Blood - la fel de bun și imaginea în oglindă perfectă a primului track. Interludiul de la 4:12 e frumos ca un basm păgân ce ți se stinge-n urechi când adormi în iarbă. Cea mai bună mostră de compus clean de pe un album de black din ultimii ani.
Prayer of Transformation - pare un vis ud d-al meu în care cuiva îi ieșea combinația perfectă între Drudkh și Nortt. Holy fuck it's real!! Totul îngheață într-un final droning atât de rece, că dacă ți-ai băga coiul în el ar fi o bancă de spermă cu stocare inclusă.

Merge

... ascultat la aproape orice, pentru că mixul e even și cinstit; căștile rămân evident regine. La dracu', îl voi pune pe cipuri în felicitări țiuitoare pe care le voi trimite mătușilor îndepărtate care vin doar să-mi deformeze obrajii și voi guici peste umerii lor ca nu cumva să închidă felicitarea înainte să se termine albumul. Îl voi pune în loc de ILOVEYOU MUSHYMUSHY în căței pufoși legați cu sfoară care se pupă când revin în poziția inițială. AND THEY'D STILL BE AWESOME!!!1
... cu vodcă amestecată cu sirop de tuse din muguri de brad, undeva într-o peșteră, privind cu ochii strânși ultima geană de lumină.

Dacă CD-urile ți se par un simbol steril al unei societăți antropizate și dezrădăcinate sau pur și simplu vrei ca WITTR să se șteargă în continuare cu brusturi la cur, poți obține albumul exact așa cum ți l-ar da mama natură aici (mama natură iubește filesharingul ilicit).