marți, 20 august 2013

primăvarămănăștur



cuae eu nu intru aici e o gură de iad tunelul se căsca urât
o pizdă de pământ reavăn între blocuri și cinematograful părăsit
am alunecat pe mușchiul ud și am plâns ca tâmpiții
între aburii mirosind a fier și-a transpirație țesându-se din țevi
între stropii de fanta înverzită în sticlele atât de vechi că
aveau logoul ăla cu trei puncte oranj
între pietricelele de pateu întărit în conserve
și ne-am bătut cu bulgări albi și reci
de pânze de păianjen

apoi lumina aia gri licărind familiar la 50 de hertzi
o încleștare de cutii toracice trei coșuri de răchită întoarse deșirate
în fața televizorului încremenit în static tușind din lămpi
și cărți de joc împrăștiate pe haine îmblănite

jumătatea aia de moarte când declicul mecanic al roților se aude mai tare
după ce organele tac sleite
jumătatea aia de moarte când poți ridica în palmă orice lucru de pe jos
și declama a fi sau a nu fi fără să pari ridicol
jumătatea aia de moarte când cuae să-mi bag pule stăm de o oră aici
și n-am văzut că pe pereți scrie zonă în decontaminare pericol

afară
cățărându-ne pe cutii goale de amigo
lumina se evaporă încet și lasă răcoare în ochi
și cerul e 100% soare ca-ntr-un haiku
cu prea mult kigo.