dordeduh - dardeduh

moar liek dordenegurăbungetcândnusugea, amirite?

Review-ul ăsta va fi rapid și murdar. Varianta tl;dr pentru intelectuali:

"Versurile și muzica acestui album sinergizează deplin pentru a te transporta într-o lume mitică, o lume epopeică în care Ahile apoteozat, împungând văzduhul cu sulița sa, târăște după sine leșul lui Hector. Prin uretra ta."

Varianta pentru hipsteri:

"It's so bad it's almost mainstream"

Varianta pentru retardați:

"Un suprinzător album cu influențe de rocnebunșisatanist marchează reîntoarcerea pe scena etno a îndrăgitei formații RO-MANIA".

 

Artworkul

Nimic mai ezoteric și păgân decât niște capete de pulă stilizate care se aleargă în pecetea patriarhiei  gravată cu capul pulii înroșit pe o buturugă de forma Antarcticii centrată într-o borâtură tomnatică garnisită cu suber căcăniu brăzdat de vase libero-lemnoase. Fontul titlului albumului pare scris de un poponar pe pachetul în care îi dăruiește (DE DUH) amantului său poponar o sticlă de Chardonnoyeyncur care dublează ca buttplug.

 

Muzică

Până și combinația de nume e nefericită - DORDEDUHDARDEDUH.  Ar putea fi o onomatopee evocatoare pentru sunetul de toacă, dar sună mai degrabă a scaun vibrând sub pâlnia subwooferului uman (BĂȘINI, DA E VORBA DESPRE BĂȘINI UMOR NEMURITOR) și are ceva din prețiozitatea țiganilor care-și botează minipirandele Marilena-Marinela-Miaiela sau latinizează fără să-și dea seama pe Cireșica în (srsly!) Cerasela.

Voi asculta acest rahat o stăpâne Korbea, deși glandul tău penian e cea mai bună cască intraauriculară >>
Bucata asta din finalul piesei mai decente de pe album (Jind de tronuri moar liek Poftă de veceuri) - care face tranziția spre "Flăcărarii") sintetizează în 4 minute toate bolile de care suferă. Piesa pare să se termine cu un breakout decent, stingându-se spre outro. Atmosfera e relativ ok, deși chitara stagnează într-un riff mai lipsit de imaginație decât sexul într-un cuplu de contabili după 25 de ani de căsătorie OH BABY CE SOCOTEALĂ LUNGĂ AI STORNEAZĂ ÎN CREANȚELE MELE NESĂTULE. Synth-ul o salvează, același synth brânzos gen "OMG EXTRATEREȘTRII ÎN CARPAȚI TRANSCEDENTALUL ÎMI ȘUIERĂ PRIN CUR" care va deveni repetitiv și agasant pe parcursul albumului.
Chitara se stinge; clapa trage ultimele guri de aer și ohnoyoudidn't FINAL FALS ce surpriză ești un moțart măiastru starostele și cobzarul m-ai prins am mușcat din capul pulii pe care l-ai pus cu vicleșug în cârlig - probabil că atunci când ascultă asta, Hupogrammos stă lângă mormintele strămoșilor și îngână satisfăcut "băsămbapula compun mai bine decât vă descompuneți voi". Așa că piesa continuă cu o variație minoră a temei precedente cu o inserție ușor poliritmică (evoluează, cum s-ar zice în româna străveche: de la râng-tâng la râng-tâng-tâng) și, după cum ar spune orice femeie sub pătimașa apăsare a voinicului Korbea UH AH ĂH ÎH [vocală]-H NU SE MAI TERMINĂ...
O ba da! Iată, tobele au încetat - și deși am căști intra-auriculare + gland penian care ar face-o pe mă-ta atât soundproof, cât și waterproof -  totuși îmi pare că aud afară țigănuși colindând cu capra DAR STAI PUȚIN SUNTEM ÎN LUNA DE GRAȚIE OCTOMBRIE OH NOES ALT FINAL FALS la naiba dordeduh știi a-ți chiti lucrul ca uncheșul meu Nelu cu care mă jucam "găsește coceanul vânăt pe sub plapumă" KORBEA PLS. Urmează cel mai penibil moment de pe întregul album, în care - pe fundal de electroceteră - flăcăii munteni din boxa stângă țâpuresc "flăcărarii AU dăruit", iar ardelenii din dreapta "O dăruit", apoi trec Carpații să dea (din boxa dreaptă, "deie") mâna cu toți frații, și conchid leninist că "omul nou să înflorească" și să "OFERE lumii voioșie". Iată scrisoarea lui Neacșu, reeditată cu mult simț arhaic de Dordeduh:

"Mudromu i plemenitomu i onestomu i bogum graciously-endowed-omu jupan Hanăș Begner ot Brașov, mnogo stare clinică bună ot Neașul ot Dlăgo-urbe i pak informez pre domnia ta za manevrele militare ale turcilor cum am audzitu eu că monarhul autoritar din perioada interregnului otomana au eșit den Sofie și almintrile au transbordatără pre Dunăre..."

Tot ce e bun în albumul ăsta e un self-ripoff după "OM". E ca și cum și-ai face un mulaj după pulă, ți-ai tăia-o, măcina-o în pastă fină și apoi ai turna-o în mulaj, purtând dildoul rezultat drept strapon. "Calea roților de foc" e cel mai strigător la cer și bătător în toacă exemplu. Găsiți diferența. Vă îndrăznesc; vă dubluîndrăznesc, mamăfutorilor!



Negură de duh - Calea roților tăcute >>

Instrumente și producție

Sub-par. Parul fiindu-le proptit voinicește în țeastă. Poate o fi de vină mp3 vbr320 (haha it's funny cuz it isn't), dar albumul sună ca o casetă trasă după caseta trasă după CD-ul original ținut de un camionagiu ca anti-radar. Dinamică zero, volum scăzut; pare efectiv timid, ca și cum Gorgoroth ar zice în șoaptă "May I sing a brief pianissimo about Satan?" Pardoxal, sună hi-fi într-un mod rău (așa cum există lo-fi care sună bine, cu o asprime  rece care contribuie la atmosferă nu am zis Darkthrone dar da, Darkthrone), overpolished, tocit, înfundat ca o trupă de hipsteri de 14 ani care repetă într-un dulap tapetat cu cofraje de ou ca să nu-și supere mămicile.
Chitara e incredibil de fadă, cu excepția câtorva riffuri mai reușite, a două interludii și a momentului când e folosită impromptuu drept zongoră (nimic lăudabil acolo). Bassul e un downgrade enorm - îmi amintesc că în live-uri se folosea o minunăție de double-neck, fretted și fretless, care armoniza versatil sunetul percusiv cu ăla smooth, pământos, "untos" - aici sună incredibil de "default" atunci când e audibil și nu e îngropat sub tobăritul mai degrabă spasmodic decât variat (nu știu exact dacă sunt tranziții între măsuri sau dacă toboșarul are nevoie de un roi de albine ucigașe ca să compună). Clapa dă textură destul de bună, până când devine exasperantă HURR DURR CEȚURI TRANSILVANE BĂȘINI GOTICE PRIN TARAGOT. Instrumentele de suflat (DAR DESTUL DESPRE PENISURILE MELE) oscilează între decent și chestia-aia-la-care-orbeții-cântă-fur-elise-teicaibretăuei-prin-piețe-de-sărbători. Vocalele clean nu ar da atât de rău, dacă nu ar fi modelate după troparul învierii pe glasul al treilea. Srsly, dacă aș pune Dordeduh în biserică, babele ar sări deja să pupe icoane și să psalmodieze pe nas după ei, având încă în trompa lui Eustachio damful pulilor din tinerețe.

Versuri

Versurile se apropie - ba chiar depășesc în cheesyness ăăă (îmi trebe sinonim arhaic și dacic) BRÂNZOȘENIE precedentul apogeu atins de Negură Bunget v.2 beta pe "Dacia Hiperboreană": "unde infinitul domnește stăpân / pân la porțile Daciei / din nedistinsul polar primordial / cobor planurile posibilității universale" - ceea ce e probabil cea mai tare strofă scrisă de un textier pe dava despre dave sau cea mai abstractizată descriere a datului jos pe frânghie al slăninii din pod, de la răcoare.

"EEE IIIAA AAAAAANAAA (da, Aanaa o ia foarte robust până i se scorțoșează iiiaaa)
VÂNTOASELE VÂRTOASE DIN ȘUIER ÎNVÂRTEJIT DESCOASE
PE DRĂGAICELE FRUMOASE (moar liek Star Wars cu Ștefan fără-Foarță, amirite?)
MÂNDRE ȘOIMĂRIȚE CU GURIȚE AURITE (știam că merită să-mi pun paiete pe pulă)
CU GLAS VRĂJIT ADEMENEȘTE ȘI FECIORII MI-I RĂPEȘTE"  - "E-an-na", Dardeduh 2012.
nuff said.

Încercarea lor de a practica o poetică înaltă ancestral-ezoteric-folclorică e la fel de de penibilă ca încercarea unui călugăr agramat suferind de sindromul tourette de a-i descrie unui frate cu aceleași defecte un film porno, folosind frazarea redundantă a Bibliei:

"Doua eleve adolescente din Bucuresti futute de un adolescent care are pula mare si le atrage cu pula lui si le fute pe adolescente futai maxim intre minori. Cele doua fetele le place aceasi pula de aceea ele vor pula de la adolescentu din Bucuresti de la facultate si ii sug pula pana ii amorteste, elevele sunt una blonda si una bruneta foarte sexy futai cu minore." (srsly, google it. fraza asta chiar există)

Căcat ezoteric

Chiar și așa, albumul nu ar fi dezastruos dacă nu ar duhni de atitudine preachy. "Om" exuda de simțământ românesc, tocmai prin curgerea lui naturală. Influența folclorică (gamă românească) era limitată la compoziție și atmosferă și integrată cu mult bun gust. Albumul ăsta îți scuipă semințe în ochi, râgâie a slană cu ceapă, îmbracă pe fi-ta în oaie și o fute în fața ta, se cacă un lanț carpatic te trage în țeapă mușcă de gât ia 10 la bârnă și-ți zice apoi cu mândrie "NO MI-S RUMÂN URMAȘUL DACILOR CEI MAI VITEJI DÂNTRE GEȚI". Membrii formației au devenit atât de aberanți în ezoterismul și pseudospiritualitatea lor, încât par la un pas de a-și înființa un cult în care să ingereze sămânța concepției mioritice concentrată în căcăreze de oaie pe vârful Kogaionului.

Unul dintre membri (Huppogramos) descrie tulnicul ca "un instrument transcedental care transmite esențele rezonante ale pământului în văzduh, folosind trupul uman ca mediator, umplându-l de vibrații ancestrale" or some shit. În cazul acesta, îl invit călduros să descopere instrumentul meu, care strămută supa primordială a bărbăției getice de un alb imaculat și vâscos în gura Logosului, care rostește ascetic orația primară AUUUUMMMM.

La fel de rău a îmbătrânit și stereotipul "acest album e plăsmuit pe principiul lui NUMĂR NATURAL". Pe "'n crugu bradului" mergea. Da, principiul lui patru, patru piese, patru anotimpuri. Ei bine, "Dardeduh" e plăsmuit pe principiul lui 7 OMG PERFECȚIUNEA TRIADICĂ GREFATĂ PE STABILITATEA DUBLEI DUALITĂȚI SIMBOL AL ENERGIEI MAGICE PURE ȘI SFINTE LA DOAR O UNITATE DISTANȚĂ DE A ȚINE DE ȘASE SIMBOLUL VEGHEI CÂND MERGI LA FURAT. Da, pentru că are 7 piese. Iată nu un album, ci o piesă de șapte ori mai bine structurată după principiul lui șapte:


1) "șapte zile", ba mai mult, piesa e vizionară și întrevede posibilitatea depășirii condiției lui 7 - "de OPT ori" OAO CE SCAUN ABUNDENT
2) în club se bea 7up
3) solista a luat în gură, într-un ritual hieratic, un evantai de șapte puli colorate ROGVAIV
4) vecinilor de pe scară li se va ține pomelnic de șapte zile OMG EROS ȘI THANATOS
5) "de la începutul serii" - seara începe la ora șapte
6) refrenul se repetă de șapte ori în 3 minute AH CE DENSITATE A INCANTAȚIEI SACRE
7) nu există un al șaptelea motiv

Bottomline

Albumul ăsta ar fi fost mediocru, dacă nu ar fi existat "OM"; dar "OM" există. Albumul ăsta conține totuși o linguriță de caviar din ce a fost Negură Bunget; dar lingurița aia exista deja în EP (inclus în album, prin "Zuh" și "Cumpăt") În schimb, pe albumul ăsta membrii "core" au devenit niște icioglani preafutancurgii ezoterici și au frământat cenușa trecutului cu o lopată de căcat și au trântit-o peste lingurița aia de caviar, perfect convinși că nimeni nu va observa. Albumul ăsta e atât de rău încât am folosit în review "capul pulii" și "gland penian" (care e fix același lucru; dacă nu mă crezi mă ofer voluntar pentru analiza organoleptică) de 4 ori. Albumul ăsta e atât de rău încât nu mă mai pot împreuna firesc.

A le face pe plac masochiștilor contravine sadismului meu, așa că niciun link unde puteți descărca albumul legal contra captcha și click de mouse. Dacă pohtiți folk păgân altoit cu black metal atmosferic adevărat, aflați că Wolves in the Throne Room și Agalloch au făcut sex la solstițiu și i-au zămislit pe Falls of Rauros, o trupă prea bună ca să existe și ale cărei albume se găsesc doar în imaginația mea.

Pentru nota finală, voi scădea din simbolul numeric al perfecțiunii decimale principiul lui șapte: 3 (TREI).
Nu pot să spun decât că îmi e dor de duh. Dor de vremea când Negură Bunget aveau duh, aveau un spirit care le anima muzica, dar rămânea misterios și nepătruns și bine ascuns, dar totuși întrezărit în inima albumelor lor.

Acest review nu a fost scurt, însă mai jos îmi puteți spune cât de murdar fu.

Wolves in the Throne Room - Celestial Lineage

Spoiler: 

Dacă nu ai auzit până acum de Wolves in the Throne Room, e timpul să te muți în patul de sus din camera de cămin ADICĂ NU ÎN ĂLA CARE ARE PE PLACAJUL DE DEASUPRA UN POSTER ÎN MĂRIME NATURALĂ CU CĂLIN GOIA DE LA VOLTAJ A CĂRUI CHELIE E SUPRINZĂTOR DE ALBĂ ȘI ARE CRUSTĂ. Trupa provine din țara America și e probabil cea mai bună trupă de black de-acolo, din moment ce restul sug și Xasthur-toate-albumele-mele-sună-atât-de-identic-încât-am-fițuici-cu-discografia-la-concerte s-a lăsat de meserie și își va folosi skillurile de clonaj pentru Cutiuța Muzicală 2.

WITTR (nici măta supersayan în costum de baie nu mă poate face să le mai scriu o dată numele întreg) vor atât de mult o muie cu ochelari cu ramă groasă și finalizare pe eșarfă de la hipsterițe încât se pișă în toate direcțiile pe ei - de fapt s-au baricadat într-o sferă de pișat - cât de ecologiști sunt și ce puternic înrădăcinat în natură e metalul lor. De fapt, chiar acum stau în cabana lor din Munții Stâncoși și-și updatează site-ul de pe un server Linux kernel 2.6 instalat pe un urs grizzlie alimentat de panouri solare  în formă de aripi DESIGUR BELZEBUT MORMĂILESCU EȘTI CEL MAI FRUMOS UNICORN DE PE-AICI și 1000 de hamsteri în rotițe cu dinam. Pe cutiile unor albume se poate vedea urma lăbuței marmotei care a împachetat CD-ul în carcasă, reconvertită profesional după ce memeul cu ciocolata în staniol a fost acoperit de uitare. Chestia se reflectă și în coperta albumului, care reprezintă fie o grotăluminiș sălbatică și maiestuoasă, fie o scamă din buric văzută la microscop și tratată sepia-impresionist (la fel de maiestuoasă). Textul lipsește cu desăvârșire, fiindcă natura e, ca orice entitate pură și de-o frumusețe incomensurabilă, perfect analfabetă.

Sound

Dar da, toată chestia cu natura începe să aibă sens; de îndată ce dai play vei vrea să îmbrățișezi primul copac și să-i cauti înfierbântat scorbura. Sunetul e incredibil de natural, de organic - oricât de mult aș urî cuvântul, care mă face să mă gândesc la brânză de capră virgină împachetată în colțunași și vândută la suprapreț la Carrefour - de dreamy și totuși bine texturat; e incomparabil superior multor albume comprimate ca pula în prezervativ și masterizate cu program dânăla mâncațașpulata care face să să audă mai tare basu'. Instrumentele nu se izbesc, ci se îmbină fără mortar într-un zid de sunet aproape perfect - probabil tipul care a mixat albumul alinia înainte carnea-n chiflă la McDonald's.

Rezultatul e un paradox lo-fi-high-fi CE MULT ÎMI PLAC CRATIMELE în care lo-fi-ul nu e neapărat lipsă de claritate - căci dinamica e excelentă - cât dulce, nostalgic și melty sunet analog. Sunetul chitării nu e presetul 6 din MEGADIGIPULANCURIZER XTX, ci mai multe pedale înlânțuite decât la un magazin de biciclete, reverberate prin amp-uri cu lămpi și duhuri și Jafar și papagalul ăla enervant și speakere cu grile din piele de căprioară. Iar asta îmi stârnește un boner cât se poate de legitim care-mi face fermoarul să pârâie și o poftă să joc Aladdin.

Ei numesc stilul ăsta "cascadian black metal"; așa cum Costi Ioniță susține că ar cânta un fel de "turbofolk etno haladit cu accente eurodance în care își urăște dușmanii și-și deplânge existența doar la modul autoironic și metatextual". E metal negru de val trei, bine împănat cu tempo-uri de doom și fundale drone-ambientale  ba chiar și mici influențe shoegaze și early Weakling ("Dead as dreams" e superbă) BAG PULA DEVIN COSTI IONIȚĂ ok e cascadian black metal, cum imitatorii lor sugaci (mai puțin Addaura și Altar of Plagues) nu reușesc să trântească, sună imens, proaspăt și purificator exact ca o cascadă și mi se pare ăl mai bun loc spre care se poate îndrepta blackul, epurat de WHARLGHARL CURUL LUI GHAAL SODOMIZAT DE SATAN dar deloc golit de substanță, avangardist dar totuși "back to roots" (dacă mă corectezi spunând că e găozul cu ragnaroace în el al lu' Vrangsin, știi că vrei să ai aceeași soartă).

Albumul e un Frankenstein minunat și grațios, care îmbină fără cusături vizibile și sintetizează toate celelalte albume WITTR. Vocalele feminine incantatorii de pe Malevolent Grain (EP) se găsesc pe trackul Woodland Catherdral, rawness-ul de pe Two Hunters e prezent și el, uneori ca notă majoră, îmbinat cu țesătura diafană și rece de pe Diadem of 12 Stars sau Black Cascade. E unul dintre albumele alea rare care îți explică subtil și copleșitor de ce nu e doar muzică, pe care poți cădea în tripuri nocturne cu ochii mari cât bufnița și pe care îți poți rupe totuși atlasul și axisul dând din cap; curge incredibil de liber și natural și totuși e conceput până în cele mai mici detalii, trece de la brutal la gingaș ca un Hulk pasionat în secret de balet și băut ceai cu degetul mic ridicat. Și totuși nu uită să E, poate, unul din puținele albume care-mi dă un sentiment de hierofanie, de sacralitate fizică și cu fiori (nu ca transele de autosugestie ale evlavioșilor), care face aerul să sfârâie a feromoni, nările să se dilate și părul de pe ceafă să se ridice. E ca prima pizdă căreia îi dezdoiești labiile și recunoaște perversule îți îndrepți nasul spre parfumul ei ca Jerry după undele oflactive de brânză.

Compoziția e absolut perfectă; jonglând cu tempo-ul, layerele și textura - chestie făcută și mai grea de coruri , fuzz-ul chitării și synth-ul granular din fundal - ca MEGATERENTE cel care fute în cur gură pizdă simulatan linge sfârcurile și nu uită să recite din minte epopeea lui Ghilgameș în timp ce. Prestația instrumentală și vocală e aproape perfectă - kudos pentru shriek-urile susținute și tremolo pickingul care reușește să fie mai mult vioară decât fierăstrău. Singurul lucru care mă împiedică să zic 10/10 capodoperă rulați-l la înmormântarea mea aveți grijă să mă îngropați de opt ori ca să mă satur sunt piesele scurte - la un minut și ceva - care nu au ce căuta. Pur și simplu, nu dau structură narativă așa cum s-ar fi vrut; tot ce reușesc să facă e să rupă transa dintre piesele ample ca dintele ciobit care îți șmirgheluiește pula în timpul felației secolului. Ar fi nedrept totuși să dau o notă mai mică de 10, așa că...
Celestial Lineage, fără 3 minute 27 de secunde inutile ia nota 10/10. GET YOUR SOUL BACK FROM THE DEVIL THEN RESELL IT TO A GENEROUS BUYER THEN BUY THIS ALBUM!

Piese

Thuja Magus Imperium - ăl mai complex și bun cântec de pe album. Sună ca o noapte de sexvfutaimagieoamenivoodoo în subterane cu stele de mercur. Spre final se ridică niște monoliți de riff-uri care pot umili chiar și pula lui MEGATERENTE.
Permanent Changes in Consciousness - interludiu la fel de util ca o pauză de bășină pentru un android. 1:57 din cele 3:27 minute inutile. Sună ca o familie de evrei ezitanți care circumcide un cor de castrați într-o hrubă în care rulează un vinil stricat pe care sunt înregistrate gândurile unei blonde.
Subterranean Initiation - e timpul să arătăm că știm și blastbeats. Raw și bipolară ca un mix de viagra și downere, dar al dreacu' de viguroasă. Perfect miez tare de album.
Rainbow Illness - sau meditația zen a unor muște din curul unui ponei care trebuie să dezamorseze o bombă, transformând uzina de măcinat mațe într-o pădure cu ciripici păsăritoare.
Woodland Cathedral - preferatul meu; și explozia miezoasă de lumină a întregului album. Plin de slavă ca o mie de mâini care îți ung tâmplele. Also, cântecul din spoiler care te-a făcut probabil să rabzi căcatul ăsta lung și panglicos de review.
Astral Blood - la fel de bun și imaginea în oglindă perfectă a primului track. Interludiul de la 4:12 e frumos ca un basm păgân ce ți se stinge-n urechi când adormi în iarbă. Cea mai bună mostră de compus clean de pe un album de black din ultimii ani.
Prayer of Transformation - pare un vis ud d-al meu în care cuiva îi ieșea combinația perfectă între Drudkh și Nortt. Holy fuck it's real!! Totul îngheață într-un final droning atât de rece, că dacă ți-ai băga coiul în el ar fi o bancă de spermă cu stocare inclusă.

Merge

... ascultat la aproape orice, pentru că mixul e even și cinstit; căștile rămân evident regine. La dracu', îl voi pune pe cipuri în felicitări țiuitoare pe care le voi trimite mătușilor îndepărtate care vin doar să-mi deformeze obrajii și voi guici peste umerii lor ca nu cumva să închidă felicitarea înainte să se termine albumul. Îl voi pune în loc de ILOVEYOU MUSHYMUSHY în căței pufoși legați cu sfoară care se pupă când revin în poziția inițială. AND THEY'D STILL BE AWESOME!!!1
... cu vodcă amestecată cu sirop de tuse din muguri de brad, undeva într-o peșteră, privind cu ochii strânși ultima geană de lumină.

Dacă CD-urile ți se par un simbol steril al unei societăți antropizate și dezrădăcinate sau pur și simplu vrei ca WITTR să se șteargă în continuare cu brusturi la cur, poți obține albumul exact așa cum ți l-ar da mama natură aici (mama natură iubește filesharingul ilicit).