o

larvă ce se abține să nu borască
în frumosu-i cocon
 
farfurii cu semințe de roșii întărite 
întors acasă mânc descheiat la cămașă și blugi
cu marginea bolului pe CTRL
prieteni uitați ca niște taburi închise din greșeală
și ți-e prea lene să le cauți în history

ținând de oameni ca de chibrituri
până când flacăra ajunge la buricul degetului
mă arde și apoi rămân iar
în beznă

tânjesc după lucruri mici și sălbatice
semințele cu puf aspru din măceșe
care ustură și te face să te scarpini
până la sânge
cătină gălbuie strânsă între degete
pufnind într-un nor acru
porumbeii din gări cu ghearele arse
un fir de păr care aproape că ți-ar
tăia sfârcul în două.