În primul cartier, Romi și Remi tuciurii îl iau pe Bacovia prea la propriu și sug frenetic o lupoaică de plumb până dau în benga saturnismului pentru a demonstra latinitatea poporului român. Apoi, o gaură neagră ehm albastră de spice și niște pardoși de eben dând limbi unui puiet inocent. În stânga jos, puternica tradiție culturală e perfect reprezentată de o carte absolut goală deschisă la mijloc ca un ceaslov anti-muște.
Un chilot de castitate făcut din cărămizi de BCA prin care își scoate pulpele o târfă albastră din Avatar care are tatuaje cu simbolul medicinei și potcoave. Probabil că în Călărași femeile merg în mâini când sunt pe ciuclu - dă dreacii în tine fa dacă feștelești rogojina a bună!! - altfel nu-mi explic roșeața radiantă din susul stemei. Also, probabil că s-a strâns ceva sediment acolo din moment ce răsar spice ex nihilo iar intrarea în strâmta ei chilie (moar liek catedrală amirite?) e păzită de o cruce de holdșuruburi.
În stânga sus, cei cinci martiri țânțari care l-au mâniat pe Attila. Apoi, un arici astral de muciflex auriu și o lună își aruncă priviri de cuplu căsătorit de prea multă vreme. În cartierul trei, din tampoanele saturate de smegmă verzuie ce alcătuiesc fertilul sol al ținutului secuiesc răsar brazi mândri. La temelia conacului de grofi stau zaruri care au dat 4-4. În centru, vulvă fosilizată în nostalgice tonuri sepia.
Doi cavaleri ezită chinuitor între a-și crăpa căpățâna singuri și a culege romburi de țâțe lăsate de amerindiancă din niște meri violați de ariciul Sonic. Ar face bine să se hotărască, pentru că leul lombosciatic cu taburet în loc de picior drept își fâlfâie amenințător labele schwoompy-loomply de jeleu îmbrățișând peretele în faux-plan, deși poarta e ridicată. Deznodământul în următoarea ediție a Teleenciclopediei...
Trei pești fug înotând sincron de târfele care vor să ia un dolar de la ei. Din nefericire, încercarea lor de a se refugia în hibridul de pizdă păroasă și barbă de evreu așchenaz este zădărnicită de marginile aurii ale cartierului și de cele trei muște care își apără sărăcia și nevoile pe care le consumă. Jos, un bou privește impasibil strângându-și picioarele ca nu cumva să iasă din stemă.
Un cal albastru cabrat care își cacă coada încearcă să joace roata norocului sau să scoată apă dintr-o fântână. Demersul său e sancționat de un țăran gay care-și poartă căldarea în semipiruetă. Mai jos, o cruce cu pulăcoaie stilizate la fiecare colț binecuvântează arborele de țâțe, adevărații ochi ai lui Dobrin, care - ca și boul vasluian, își strânge rădăcinile forțat de marginea stemei. Exact ca în lumea reală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
scrie-mi o compunere frumoasă și vei câștiga un iphone (prin forțe proprii) (altădată) (va trebui să pui captcha) (probabil ți-e lene) (dar mă iubești)