câmpina

bâzâit de albine peste pepeni
pereți cu nume love plus și egal
liceence cu vipușcă-n crăpătura fustei
fumând furiș în spate la ferometal

cutii cu discuri de vinil topite în fața unei case cu grifoni
și trandafiri de fier forjat, crăpată, strânsă numa-n iederă
și flori de castan printre casete de atari 2600 și jaluzele
un nu te supăra frate cu pioni spălăciți jaluzele cu ațe putrede
sfert de carte pătată cu gem “radu merișor nu a scris decât o poezie
în liceu s-a fâstâcit când i-au găsit-o la sfârșitul caietului șoricelul panait
mi-e amic neprețuit căci în pielea-i de cartof stă ascuns un filozof”

un imperiu de pisici întinse la soare mestecându-l cu ochii mijiți
o hoardă de aur – risipită – de monede de-o sută
o escadrilă de samare de ulm, de mâțișori de plută
o federație klingonă de guguștiuci ce-aleg stafide din corn, liniștiți
cu dunga aia în jurul gâtului sfidând ghilotina și bastilia

trotuarul sclipește – în asfalt au pus mică
și fug înspre gară, e unu și mi-i că
pierd trenul de cluj careva
săzică.

câmpina

la câmpina-n gară miroase-a pijeat
și miroase și când eji dân gară
în sala sterilă, doctorii în 'alat -
tot miros dă pijeat, dă dai mațu afară

în turnătorie stă tovarășu meu zeus bulan merge
pă marginea la balcon ca nadia comăneci beat la doo noaptea
măsa să roagă la sfânta duminicuță să cază îl pupă că e teafăr merge
la jcuală își bagă pixu în cur pariu pă cinci lei dă centimetru
un muist a adus odată un pix multicolor cu șaișpe capete
zeus bulan erou național a făcut patrujdă lei a dat pufuleți la toată bodega

ascult muzică pă floppy un empetrei dă un mega
zeus cu tata taie curcanu pă balcon
sare mărgele cu sânge eu mă joc calm pă sega
broaștedeluptă & dubludragon

în piață la ceas miroase-a gogoașe date în loc dă zaăr
cu făină dă pește marița nebuna urlă că nimeni nu jtie când vor
veni spațienii probabil când va muri ultimu buș al americii și lumea oleo fetico
lumea va fi plină dă bulgari tonți și cu cuaili mari ca dă bivol așa e bulgarii tonți
și cu cuaili mari ca dă bivol.

Interior (proză scurtă)

Lună aproape plină, ciobită în sud de nori, fix sub craterul Tycho și razele lui –  pumn printr-o pânză de păianjen. Plantele mici freamătă, viermuiesc sub vânt. Câțiva gândaci încearcă să se lipească de pământ, cu nisipul fin crănțănindu-le pe sub elitre. O jumătate de Neumarkt se rostogolește perfect, ca o gimnastă; se rezeamă pe dop de două ori și – 101 scânteind și din roți, și din pantograf, o strivește – chiar înainte de a treia rotație. Lens flare într-o fereastră.

Cameră gălbuie, cu colțurile tavanului rotunjite de vechime, aproape ca o minge de ceară. Oglinda pentagonală, prelungă, e umplută de o siluetă goală care se mișcă mașinal. În trupul ei reflectat, argintul sărit desenează găuri de glonte. Pe jos, apa amestecată cu spumă de ras (Damaris, cu mirosul ăla de bătrân și săpun de casă) linge literele de pe foile împrăștiate și le înlocuiește cu un ogham de păr țepos.

Radio înțepenit pe staticul din banda AM. Uneori răzbat sunete de saxofon și contrabas, de jazz foșnit într-o pungă de hârtie. Coji de portocale palide, zemuind la fund de sticle înalte de rachiu, mânjite cu flori gălbui. Silueta iese din oglindă și tulbură una din sticle. În pahar ninge ca într-un prespapier icterin. Haloul curcubeean din spatele Fecioarei Maria cu limbi de ceas servind drept mustăți supradimensionate începe să se rotească irizat – ca în orice reprezentare canonică respectabilă a Născătoarei pe LSD.

Silueta se întoarce în oglindă, cu ceva verzui bine echilibrat pe penisul ei erect. Sunt vreo 10 lei în bancnote de 1 leu, potriviți cu grijă, cum se potrivesc covoarele pe garduri înainte să fie bătute. Bancnotele încep să foșnească frenetic, radioul înțepenește într-o sinusoidă interminabilă, elitrele gândacilor zbârnâie până când bătăile nu se mai disting. Prin ultima fereastră transparentă (în formă de acvilă cruciată) se zărește capul penisului aproape tumefiat, cu o picătură de lichid preseminal în vârf. Nicolae Iorga privește sever, încercând să-și scape barba.

Falsificarea acestor bilete se pedepsește conform legilor...

cutiuţă muzicală (dimineaţa)

"domnye dragă, poţ să-mi zâci und'e-yi prăvălia d'e DOMO?" 
- Om cu clop, mall din Cluj

uimit mă poticnesc pentru o clipă de lucruri
ceaţă cartofi prăjiţi reci margini pătrăţoase de gamepad
ninsoare neagră de pix ars capace de ceasuri de
sub care ţâşneşte părul oţelos
curcubeele de benzină din băltoacele de pe jos
niagara de litere dintr-o fereastră de DOS
când dai dir /s şi uiţi să pui /p
ca un pieptene de cutiuţă muzicală
de dinţişorii de pe plăcile de-alamă
cliii

      peşti cu genele lipite de pulpele mele
: aşa începe tripul, apoi mă stropeşti cu părul
pe genunchi pe coapse pe pubis printre
colţurile unde nu ne-am lipit încă ţâşneşte lumină
ne-nchegăm cald, ca apa picurată-n făină
ne-nghiţim în taină (taina cea de cină)
copleşit c-ai picioare, şi n-aş vrea să-ţi ies dintre -
arcul înţepeneşte cu clinchet - duş şi ger
o mie de furnici roşii îngropându-se-n sub
ţiiii

       oara mea pe când gâfâi spre lucru
o maşină gata să mă lovească i-am zgâriat
portiera cu fermoarul de la şlit şi
mă rog să nu tâmpesc pân-la căderea serii
mereţi voi rangeri ai puterii, 
voi falnici şi preschimbători rangeri ai puterii
căci eu voi sări ca mario când voi veni
mario, cel ce atunci când sare, cade
c-un steag şi-o lume-ntreagă la
piiii

      cioare.

un poem făcut 90% din search results pentru blogu ăsta

ce fain vine maieul ca limba mea în pizdă
nu pot să îmi reviu
google search cele mai mari cururi din lumi și pizde
a map of all our failures review
aș vrea să îți pap țâța (copyright vlad drăgoi) deci pot să-mi spui
hapsân
să îmi strecor mâinile în
cum se numesc căsuțele văzute la
cernăuți storojineț
când vine moș crăciun tati
cum vine sânge pe pizdă filmuleț.

un rep

Audio and voice recording >>yo
korbea e mereu în vârf chiar și la poalele feleacului
îți spun din capul locului că nu-ți știi locul capului
vrei un indiciu? fix sub biciul și barda satrapului
eu te-am samplat să văd cum dai glas din sat rapului
am ridicat pragul lui, nu am cedat hapului - acum 
dau sah-mat trapului verbal și dau start trackului
pe notele tabului, pe beat și de dragul lui
căci dracu mi-e dat mie în loc să fiu dat dracului
(să îți explic: când am semnat contract cu dracu' n-a văzt scrisu' mic)
te dau în fapt, îți fac în ciudă, și asta-n ciuda faptului
că măta se udă în pizdă și-n gură la arătarea glandului
tulind spre tulnic țipă "tulai", dar tu l-ai mic între tuleie
că nu poți satisface nici măcar parodic o femeie
aș spune că ești lăbar dar, sincer, nu cred că îți dă mâna
eu sunt lăptar: scot unt din pizde; când termin, bag smântâna
căci am plămân, am skill la kill cât să te las schilod
pe ritm stăpân te bag în pământ fac scratch pă discu' cu prohod
închei flowu' pentru norod, pun clopu-n cui, zic sara bună
păstrez cu drag în coiu stâng pasta ta dă dinți p-o lună.

când te trezeşti

te vei da cu capul de pereţi că ai înghiţit pastila roşie
cu gâtul găurit jumate vulvă jumate socket 939
urmează ziua pe care ai învățat-o pe de rost și
aura frigdă ce-ți gâdilă vertebrele ca și cum
ar fi fost scoase în abur de la congelator apoi o piftie de
clipe fibroase clipe de glockenspiel clipe râncede
ținute laolaltă doar de gelatină
între

clipele când cineva joacă șah pe fast-forward
cu umbre de florărese băbuțe cu ceapă-n sacoșe
levitând spectral în caroiajul pieței mănăștur și
între

20 de next-uri pe mp3 player
apăsat prin buzunarul de la piept încercând
să nimerești cu shuffle piesa pe care o vrei
în loc să o cauți pur și simplu (asta e o lecție
profundă despre dragoste bă)
între

mușchii și pielea ta se strecoară altcineva te
ia peste haine se minte că ești carne din carnea lui
ca mucii lipiți atât de puternic de nas încât
crezi că e piele și ți-e teamă s-o rupi
între

visele cu pleoape puroind de larve și pupe
și clipele când tresari și vrei să o pupi
milogește-te la creier, împreunează-ți emisferele
cu evlavie fă amin cu hipofiza roagă-te să te
scoată din lumea asta unde se mâncă mici se
ascultă burzum so grim so kvlt so trv

and few people know green from blue

i-am spus (sonet)

Blood drops in the river by Korbea Pleataneagra

nu mă duce în locul ăla futut și îngust cu aburi de aluat înnecăcios tencuiala se desprinde ca o coajă
de vărsat și casele săsești vomită lumină verzuie încerc să-i desprind o șuviță din coadă să-i taie
obrazul până desfac degetele strugurii se fac must jeturi violet tulbure tâșnind pe lângă noi găurind
pământul un pahar de iaurt unul de var turnate egal pe umeri furnici roiesc panicate cu al treilea
segment al abdomenului tăiat ducându-l în fălci ca pe o sămânță răscoaptă făcându-și treaba
prefăcându-se că totul e în regulă găuri în pielea arcadei buricele degetelor se potrivesc perfect ca în
catifeaua roșie din jurul compasurilor chinezești sori arzători și ciclici văzuți prin sticle de bere vreau
să știu cât e ceasul dă-mi capacitorul de flux aruncă-l în cada tencuită cu falafel și skittles înnoadă-mi degetul în cravată roag-o pe măicuța precista să-mi dea gigawați 1 punct 21 gigavați către timpul
când toate femeile purtau ornic cu capac rece între sâni
iar tu emilia te-ai fi dat
în leagăn cu pulpele
goale

cu pubisul zâmbind ca un delfin

dordeduh - dardeduh

moar liek dordenegurăbungetcândnusugea, amirite?

Review-ul ăsta va fi rapid și murdar. Varianta tl;dr pentru intelectuali:

"Versurile și muzica acestui album sinergizează deplin pentru a te transporta într-o lume mitică, o lume epopeică în care Ahile apoteozat, împungând văzduhul cu sulița sa, târăște după sine leșul lui Hector. Prin uretra ta."

Varianta pentru hipsteri:

"It's so bad it's almost mainstream"

Varianta pentru retardați:

"Un suprinzător album cu influențe de rocnebunșisatanist marchează reîntoarcerea pe scena etno a îndrăgitei formații RO-MANIA".

 

Artworkul

Nimic mai ezoteric și păgân decât niște capete de pulă stilizate care se aleargă în pecetea patriarhiei  gravată cu capul pulii înroșit pe o buturugă de forma Antarcticii centrată într-o borâtură tomnatică garnisită cu suber căcăniu brăzdat de vase libero-lemnoase. Fontul titlului albumului pare scris de un poponar pe pachetul în care îi dăruiește (DE DUH) amantului său poponar o sticlă de Chardonnoyeyncur care dublează ca buttplug.

 

Muzică

Până și combinația de nume e nefericită - DORDEDUHDARDEDUH.  Ar putea fi o onomatopee evocatoare pentru sunetul de toacă, dar sună mai degrabă a scaun vibrând sub pâlnia subwooferului uman (BĂȘINI, DA E VORBA DESPRE BĂȘINI UMOR NEMURITOR) și are ceva din prețiozitatea țiganilor care-și botează minipirandele Marilena-Marinela-Miaiela sau latinizează fără să-și dea seama pe Cireșica în (srsly!) Cerasela.

Voi asculta acest rahat o stăpâne Korbea, deși glandul tău penian e cea mai bună cască intraauriculară >>
Bucata asta din finalul piesei mai decente de pe album (Jind de tronuri moar liek Poftă de veceuri) - care face tranziția spre "Flăcărarii") sintetizează în 4 minute toate bolile de care suferă. Piesa pare să se termine cu un breakout decent, stingându-se spre outro. Atmosfera e relativ ok, deși chitara stagnează într-un riff mai lipsit de imaginație decât sexul într-un cuplu de contabili după 25 de ani de căsătorie OH BABY CE SOCOTEALĂ LUNGĂ AI STORNEAZĂ ÎN CREANȚELE MELE NESĂTULE. Synth-ul o salvează, același synth brânzos gen "OMG EXTRATEREȘTRII ÎN CARPAȚI TRANSCEDENTALUL ÎMI ȘUIERĂ PRIN CUR" care va deveni repetitiv și agasant pe parcursul albumului.
Chitara se stinge; clapa trage ultimele guri de aer și ohnoyoudidn't FINAL FALS ce surpriză ești un moțart măiastru starostele și cobzarul m-ai prins am mușcat din capul pulii pe care l-ai pus cu vicleșug în cârlig - probabil că atunci când ascultă asta, Hupogrammos stă lângă mormintele strămoșilor și îngână satisfăcut "băsămbapula compun mai bine decât vă descompuneți voi". Așa că piesa continuă cu o variație minoră a temei precedente cu o inserție ușor poliritmică (evoluează, cum s-ar zice în româna străveche: de la râng-tâng la râng-tâng-tâng) și, după cum ar spune orice femeie sub pătimașa apăsare a voinicului Korbea UH AH ĂH ÎH [vocală]-H NU SE MAI TERMINĂ...
O ba da! Iată, tobele au încetat - și deși am căști intra-auriculare + gland penian care ar face-o pe mă-ta atât soundproof, cât și waterproof -  totuși îmi pare că aud afară țigănuși colindând cu capra DAR STAI PUȚIN SUNTEM ÎN LUNA DE GRAȚIE OCTOMBRIE OH NOES ALT FINAL FALS la naiba dordeduh știi a-ți chiti lucrul ca uncheșul meu Nelu cu care mă jucam "găsește coceanul vânăt pe sub plapumă" KORBEA PLS. Urmează cel mai penibil moment de pe întregul album, în care - pe fundal de electroceteră - flăcăii munteni din boxa stângă țâpuresc "flăcărarii AU dăruit", iar ardelenii din dreapta "O dăruit", apoi trec Carpații să dea (din boxa dreaptă, "deie") mâna cu toți frații, și conchid leninist că "omul nou să înflorească" și să "OFERE lumii voioșie". Iată scrisoarea lui Neacșu, reeditată cu mult simț arhaic de Dordeduh:

"Mudromu i plemenitomu i onestomu i bogum graciously-endowed-omu jupan Hanăș Begner ot Brașov, mnogo stare clinică bună ot Neașul ot Dlăgo-urbe i pak informez pre domnia ta za manevrele militare ale turcilor cum am audzitu eu că monarhul autoritar din perioada interregnului otomana au eșit den Sofie și almintrile au transbordatără pre Dunăre..."

Tot ce e bun în albumul ăsta e un self-ripoff după "OM". E ca și cum și-ai face un mulaj după pulă, ți-ai tăia-o, măcina-o în pastă fină și apoi ai turna-o în mulaj, purtând dildoul rezultat drept strapon. "Calea roților de foc" e cel mai strigător la cer și bătător în toacă exemplu. Găsiți diferența. Vă îndrăznesc; vă dubluîndrăznesc, mamăfutorilor!



Negură de duh - Calea roților tăcute >>

Instrumente și producție

Sub-par. Parul fiindu-le proptit voinicește în țeastă. Poate o fi de vină mp3 vbr320 (haha it's funny cuz it isn't), dar albumul sună ca o casetă trasă după caseta trasă după CD-ul original ținut de un camionagiu ca anti-radar. Dinamică zero, volum scăzut; pare efectiv timid, ca și cum Gorgoroth ar zice în șoaptă "May I sing a brief pianissimo about Satan?" Pardoxal, sună hi-fi într-un mod rău (așa cum există lo-fi care sună bine, cu o asprime  rece care contribuie la atmosferă nu am zis Darkthrone dar da, Darkthrone), overpolished, tocit, înfundat ca o trupă de hipsteri de 14 ani care repetă într-un dulap tapetat cu cofraje de ou ca să nu-și supere mămicile.
Chitara e incredibil de fadă, cu excepția câtorva riffuri mai reușite, a două interludii și a momentului când e folosită impromptuu drept zongoră (nimic lăudabil acolo). Bassul e un downgrade enorm - îmi amintesc că în live-uri se folosea o minunăție de double-neck, fretted și fretless, care armoniza versatil sunetul percusiv cu ăla smooth, pământos, "untos" - aici sună incredibil de "default" atunci când e audibil și nu e îngropat sub tobăritul mai degrabă spasmodic decât variat (nu știu exact dacă sunt tranziții între măsuri sau dacă toboșarul are nevoie de un roi de albine ucigașe ca să compună). Clapa dă textură destul de bună, până când devine exasperantă HURR DURR CEȚURI TRANSILVANE BĂȘINI GOTICE PRIN TARAGOT. Instrumentele de suflat (DAR DESTUL DESPRE PENISURILE MELE) oscilează între decent și chestia-aia-la-care-orbeții-cântă-fur-elise-teicaibretăuei-prin-piețe-de-sărbători. Vocalele clean nu ar da atât de rău, dacă nu ar fi modelate după troparul învierii pe glasul al treilea. Srsly, dacă aș pune Dordeduh în biserică, babele ar sări deja să pupe icoane și să psalmodieze pe nas după ei, având încă în trompa lui Eustachio damful pulilor din tinerețe.

Versuri

Versurile se apropie - ba chiar depășesc în cheesyness ăăă (îmi trebe sinonim arhaic și dacic) BRÂNZOȘENIE precedentul apogeu atins de Negură Bunget v.2 beta pe "Dacia Hiperboreană": "unde infinitul domnește stăpân / pân la porțile Daciei / din nedistinsul polar primordial / cobor planurile posibilității universale" - ceea ce e probabil cea mai tare strofă scrisă de un textier pe dava despre dave sau cea mai abstractizată descriere a datului jos pe frânghie al slăninii din pod, de la răcoare.

"EEE IIIAA AAAAAANAAA (da, Aanaa o ia foarte robust până i se scorțoșează iiiaaa)
VÂNTOASELE VÂRTOASE DIN ȘUIER ÎNVÂRTEJIT DESCOASE
PE DRĂGAICELE FRUMOASE (moar liek Star Wars cu Ștefan fără-Foarță, amirite?)
MÂNDRE ȘOIMĂRIȚE CU GURIȚE AURITE (știam că merită să-mi pun paiete pe pulă)
CU GLAS VRĂJIT ADEMENEȘTE ȘI FECIORII MI-I RĂPEȘTE"  - "E-an-na", Dardeduh 2012.
nuff said.

Încercarea lor de a practica o poetică înaltă ancestral-ezoteric-folclorică e la fel de de penibilă ca încercarea unui călugăr agramat suferind de sindromul tourette de a-i descrie unui frate cu aceleași defecte un film porno, folosind frazarea redundantă a Bibliei:

"Doua eleve adolescente din Bucuresti futute de un adolescent care are pula mare si le atrage cu pula lui si le fute pe adolescente futai maxim intre minori. Cele doua fetele le place aceasi pula de aceea ele vor pula de la adolescentu din Bucuresti de la facultate si ii sug pula pana ii amorteste, elevele sunt una blonda si una bruneta foarte sexy futai cu minore." (srsly, google it. fraza asta chiar există)

Căcat ezoteric

Chiar și așa, albumul nu ar fi dezastruos dacă nu ar duhni de atitudine preachy. "Om" exuda de simțământ românesc, tocmai prin curgerea lui naturală. Influența folclorică (gamă românească) era limitată la compoziție și atmosferă și integrată cu mult bun gust. Albumul ăsta îți scuipă semințe în ochi, râgâie a slană cu ceapă, îmbracă pe fi-ta în oaie și o fute în fața ta, se cacă un lanț carpatic te trage în țeapă mușcă de gât ia 10 la bârnă și-ți zice apoi cu mândrie "NO MI-S RUMÂN URMAȘUL DACILOR CEI MAI VITEJI DÂNTRE GEȚI". Membrii formației au devenit atât de aberanți în ezoterismul și pseudospiritualitatea lor, încât par la un pas de a-și înființa un cult în care să ingereze sămânța concepției mioritice concentrată în căcăreze de oaie pe vârful Kogaionului.

Unul dintre membri (Huppogramos) descrie tulnicul ca "un instrument transcedental care transmite esențele rezonante ale pământului în văzduh, folosind trupul uman ca mediator, umplându-l de vibrații ancestrale" or some shit. În cazul acesta, îl invit călduros să descopere instrumentul meu, care strămută supa primordială a bărbăției getice de un alb imaculat și vâscos în gura Logosului, care rostește ascetic orația primară AUUUUMMMM.

La fel de rău a îmbătrânit și stereotipul "acest album e plăsmuit pe principiul lui NUMĂR NATURAL". Pe "'n crugu bradului" mergea. Da, principiul lui patru, patru piese, patru anotimpuri. Ei bine, "Dardeduh" e plăsmuit pe principiul lui 7 OMG PERFECȚIUNEA TRIADICĂ GREFATĂ PE STABILITATEA DUBLEI DUALITĂȚI SIMBOL AL ENERGIEI MAGICE PURE ȘI SFINTE LA DOAR O UNITATE DISTANȚĂ DE A ȚINE DE ȘASE SIMBOLUL VEGHEI CÂND MERGI LA FURAT. Da, pentru că are 7 piese. Iată nu un album, ci o piesă de șapte ori mai bine structurată după principiul lui șapte:


1) "șapte zile", ba mai mult, piesa e vizionară și întrevede posibilitatea depășirii condiției lui 7 - "de OPT ori" OAO CE SCAUN ABUNDENT
2) în club se bea 7up
3) solista a luat în gură, într-un ritual hieratic, un evantai de șapte puli colorate ROGVAIV
4) vecinilor de pe scară li se va ține pomelnic de șapte zile OMG EROS ȘI THANATOS
5) "de la începutul serii" - seara începe la ora șapte
6) refrenul se repetă de șapte ori în 3 minute AH CE DENSITATE A INCANTAȚIEI SACRE
7) nu există un al șaptelea motiv

Bottomline

Albumul ăsta ar fi fost mediocru, dacă nu ar fi existat "OM"; dar "OM" există. Albumul ăsta conține totuși o linguriță de caviar din ce a fost Negură Bunget; dar lingurița aia exista deja în EP (inclus în album, prin "Zuh" și "Cumpăt") În schimb, pe albumul ăsta membrii "core" au devenit niște icioglani preafutancurgii ezoterici și au frământat cenușa trecutului cu o lopată de căcat și au trântit-o peste lingurița aia de caviar, perfect convinși că nimeni nu va observa. Albumul ăsta e atât de rău încât am folosit în review "capul pulii" și "gland penian" (care e fix același lucru; dacă nu mă crezi mă ofer voluntar pentru analiza organoleptică) de 4 ori. Albumul ăsta e atât de rău încât nu mă mai pot împreuna firesc.

A le face pe plac masochiștilor contravine sadismului meu, așa că niciun link unde puteți descărca albumul legal contra captcha și click de mouse. Dacă pohtiți folk păgân altoit cu black metal atmosferic adevărat, aflați că Wolves in the Throne Room și Agalloch au făcut sex la solstițiu și i-au zămislit pe Falls of Rauros, o trupă prea bună ca să existe și ale cărei albume se găsesc doar în imaginația mea.

Pentru nota finală, voi scădea din simbolul numeric al perfecțiunii decimale principiul lui șapte: 3 (TREI).
Nu pot să spun decât că îmi e dor de duh. Dor de vremea când Negură Bunget aveau duh, aveau un spirit care le anima muzica, dar rămânea misterios și nepătruns și bine ascuns, dar totuși întrezărit în inima albumelor lor.

Acest review nu a fost scurt, însă mai jos îmi puteți spune cât de murdar fu.

zero nouă doi cinci

plouă futut și miroase a afumătură
bolborosind îngrășând ciorba și a televizoare de bucătărie
lăsate aproape la minim, doar de dragul țiuitului
tubului catodic care te amăgește că e cineva acasă

picături de apă pe vârfuri de garduri ascuțite
pe sârmă ghimpată fără să se spargă
cobor scările cu două degete pe balustradă
care fug în ritmul meu

încă o zi cu ochelarii permanent aburiți
părul ud tăindu-mă pe ceafă pe sub guler
încă un scuipat rotindu-se deșirându-se
de la etajul zece al blocului-turn

nu asta am vrut să mă fac când voi fi mare, asta mă va face mic
o labă cu mâini degerate care nu se mai termină o dată.