luni, 29 octombrie 2012

i-am spus (sonet)

nu mă duce în locul ăla futut și îngust cu aburi de aluat înnecăcios tencuiala se desprinde ca o coajă
de vărsat și casele săsești vomită lumină verzuie încerc să-i desprind o șuviță din coadă să-i taie
obrazul până desfac degetele strugurii se fac must jeturi violet tulbure tâșnind pe lângă noi găurind
pământul un pahar de iaurt unul de var turnate egal pe umeri furnici roiesc panicate cu al treilea
segment al abdomenului tăiat ducându-l în fălci ca pe o sămânță răscoaptă făcându-și treaba
prefăcându-se că totul e în regulă găuri în pielea arcadei buricele degetelor se potrivesc perfect ca în
catifeaua roșie din jurul compasurilor chinezești sori arzători și ciclici văzuți prin sticle de bere vreau
să știu cât e ceasul dă-mi capacitorul de flux aruncă-l în cada tencuită cu falafel și skittles înnoadă-mi degetul în cravată roag-o pe măicuța precista să-mi dea gigawați 1 punct 21 gigavați către timpul
când toate femeile purtau ornic cu capac rece între sâni
iar tu emilia te-ai fi dat
în leagăn cu pulpele
goale

cu pubisul zâmbind ca un delfin

Un comentariu:

scrie-mi o compunere frumoasă și vei câștiga un iphone (prin forțe proprii) (altădată) (va trebui să pui captcha) (probabil ți-e lene) (dar mă iubești)