amvisatunde

am visat unde eram acasă în țara muntenia
unde munții întră-n dealuri dealurile în câmpie
ca o mână păroasă pe sub chiloții unei fetișcane
unde serile miros a bere stătută a lac
de cutie de table

 fast-forward pe ecran apar dungi orizontale
mă mișc ridicol de repede doi pași înainte
îi retrasez perfect înapoi de câteva ori
sunt în autogară săndica nebuna are o poală dă sute
dân alea dă fier le zornăie până face migrene la pizdă
să pișă pă ea cât dă bogată e urlă ca o paceaură
ce-mi aruncați irațiaidreacu mărunțiș ca la milogi
nu înțeleg care și dă ce fură mânerele alea atârnate dă bări
mă ghemuiesc lângă burduf la curbe mă strânge dă cur

alexandru e în stație căpățânos și cu mers de cowboy
s-a născut cu picioarele invers pesamosca s-a muncit
doi ani să i le pună la loc doar ca să fie bulangiu
să nu putem să intrăm la el la fotbal rupem capul
păpușii lu' sorsa uite cum avem și minge
închide și deschide ochii rostogolindu-se prin iarbă
șut șiiiiiiiiiiiiiiiiiiii


mirosea a vrejuri otrăvicioase de roșii
a frunze arse și-a ouă jumeri în untură
m-am întors pe jos acasă urmând cojile de semințe
mi-am pus ciorbă de cartofi acrită cu aguridă
dumicați de pâine-n ciorbă, coltuc de pâine alături
n-o mânca goală mai pune pâine să ție dă foame
se răstește aievea bunica - și are urjume în cozile albe.

furtunădeiarnă

întâi amorțești
apoi 
ești a morți
 
tu boală o să mă înveți
cât de plastilină sunt
frământ batonul brun cu cel albastru
împung cu creionul în coca murdară
ca o gălușcă învelită în ziar
asteroid bun de înșirat pe ață
tu o să mă înveți să-mi privesc degetele în lumină
tu o să mă înveți să am pleoape ca un cer roșu
și să pândesc perdelele fluturând

eu am să trec prin tine ca printr-o furtună de iarnă.

doișpedooșapte

au început să ude străzile cu apă melcii
amăgiți se târăsc spre mijlocul șoselei
pe linii albe
închide geamul
adormi lângă mine hard-diskul va toarce ca o bunică
ledurile verzi vor pâlpâi adevărat grăiesc ție
îți voi căuta alunițele și le voi învăța
mințindu-mă că o fac ca să te deosebesc
de geamăna ta malefică

și cochiliile trosnesc.

Nadja - Radiance of Shadows

Dă play aici ca să asculți piesa în timp ce citești review-ul. În caz contrar, am să spun "you know whaddamsayin" la fiecare cinci cuvinte fără să fac referință la playtime.

Ce este acest cârnat cu broderii naționale? ------->

Aceasta, dragii moșului, este discografia trupei Nadja din Toronto, Canada. Ca orice trupă de metale oculte, riscul ca membrii să se fută între ei este considerabil. Iar la Nadja nu e un risc, e o certitudine HAHAHAHAH V-AM PUS ÎN MINTE IMAGINI CU POPONARI CARE ICNESC ÎN TIMP CE ÎȘI BAT IAHNIA ÎN CUR PENTRU SATAN pentru că membrii trupei sunt soț și soție. Și dacă Ștefan cel Mare făcea câte o mânăstire pentru fiecare luptă și copil ilegitim, atunci Nadja face un album după fiecare futai. Majoritatea albumelor par înregistrate în baie la dușul de după și, ca orice lucru pe care îl faci în baie o dată la 2-3 zile, sunt căcat.

Muzica 

Legenda urbană zice că maimuțele pot scrie din greșeală ceva de Shakespeare dacă ar tasta un pizdilion de zile. Dar a) Nadja a încercat mai din greu decât maimuțele b) metalul drone nu e o chestie așa dăjteaptă ca Shakespeare. 
TL;DR: E FANTASTICĂ. Dar trebuie să o lași să fie fantastică. Trebe musai căști decente, sau genul ăla de mediocritate cinstită de A4Tech. Trebuie să fii făcut sandviș între ele, altfel vraja se rupe. Deci NU BOXE, pentru că nu poți face un sandviș cu felii de pâine aflate în orașe diferite.
Dacă nu ești genul care să se uite în undele apei până adoarme și cade rostogol în baltă, care să urmărească cum se deșiră norii sau să se holbeze în pizdă până când primești mesaj de despărțire de la ea din Insulele Cook și constați că a lăsat în loc doar un pepene magistral sculptat, atunci drone-ul nu e de tine, și nici albumul ăsta. Pentru că va fi repetiție, și va folosi contraceptive, așa că n-o să aibă o fiică numită Învățătură (CEL MAI PARADOXAL NUME ȚIGĂNESC POSIBIL EVAR). Dar dacă e de tine, te va lăsa privind fix și aproape salivând, cu o lacrimă în colțul ochiului la ciorapul tău de labă, în timp ce gândești "E CEL MAI FRUMOS LUCRU DIN LUME E ESENȚA MEA STATORNICITĂ ÎN ETERN".

Instrumentele aproape că nu contează. Bassul distorsionat și cumva în fierbere domină mixul OK (probabil că au plătit un profesionist din banii de pe celalte albume; și să le fi vândut cu 1 cent bucata și ar fi strâns). Vocalele și zgomotele reverberate miros a shoegaze - au ceva de picătură chinezească minus the nuissance alunecând răcoros și dulce pe tunelul spiralat al urechii.
7 pentru măiestrie instrumentală; nimic făcut teribil de greșit, dar nici nu e loc de virtuozitate în gen.

Ceea ce contează însă e soundscape-ul. Piesajul de sunet. Piesa pe care  probabil că o asculți acum YOU KNOW WHADDAMSAYIN' e cel mai bun exemplu. Miroase a oraș post-apocaliptic post-industrial în care virezi colete post-restant unor ființe post-umane, în care rămâi înțepenit după ce te lovești de zidul ăsta de sunet fabulos. Aerul pare 90% fum de țigară; te simți ca într-o acuarelă peste care cineva tocmai a turnat apă. Compoziția e inteligentă - snare-urile și acordurile 7th mari cât casa dau un aer ciudat de jazz pe care se tânguie Baphomet; un fel de Bohren mai hardore - spre deosebire de majoritatea trupelor de drone, care compun bând o bere în timp ce o țestoasă se târăște pe grif și una pe corzi - vezi piesele mai puțin reușite de la Sun o))). Vocalele sunt între cântec de leagăn, șoaptă de maniac și declarații de iubire tomnatice ale unei curve vlăguite. Adică fix ce trebuie. Mie, cel puțin, îmi trezesc vise semi-plăcute din copilărie; starea aia în care orice țeavă ruginită e un intestin monstru și o ușă deschisă e o aventură, și vedeam pixelii jocurilor video aievea. Coperta e supergenerică, arată a brazi fotografiați din poziția doggy decupați cu foarfeca dintr-un polariod și se potrivește cu atmosfera albumului ca pula în yală când rămâi închis pe dinafară. Meh, detalii...
10, da ați auzit bine, pentru compoziție și soundscape.

Merge cu

o juma de pahar de suc de vișine sau cireșe amare răcit ca dracu', din care să mai ronțăi încă cuburi dulci de gheață peste care torni vodcă până amorțești. fugi în cel mai mărginaș și industrial cartier, așteaptă să geamă fabricile și să iasă abur ca dintr-o spinare nădușită and you're good to go. Pentru puncte bonus, ghemuiește-te într-o scară de bloc și învelește-te cu păturica preferată. Nu ești suficient de trv dacă nu ai una. În loc de ultima piesă care suge brut, pune Woodland Cathedral.

Deci 8,5 / 10. Merită pupat pe amândoi obrajii apoi lăsat singur fără ciorapi în camera mobilată doar cu tocuri de ușă, apoi bandajat afectuos.
Puteți ajuta artistul să nu devină o târfă mainstream tăindu-i fondurile de marijuana și descărcând ilegal de aici.

De ce mâncăm pernițele Viva ca pe snacksuri când teoretic sunt cereale și ar trebui înmuiate în lapte?

nu sunt copil nu sunt copil

du-mă tată în țara de înghețată
unde bățul e piciorul ieșind din fustă plisată 

pula mea e o țeavă de panzer sunt hotărât ca o piatră în cădere
voi fute viforos mă ciocoflenderilor ca niște riffuri de amon amarth
o trântesc în pat rup hainele de pe ea apoi le cos la loc
să vadă că sunt și pasional și îndemnânatic la treburi casnice
"ce copil ești" - nu sunt copil nu sunt copil dar te rog în drumul spre pulă
nu-mi sufla în burtică
îmi adun puterile apoi le concentrez în chakra muladhara
într-un vârtej de poziții sus sus jos jos stânga stânga dreapta dreapta
B A select start sunt șmecheria dovedită sunt iepurașul duracell
cu un morman de iepuri leșinați alături nu sunt copil
nu sunt copil strâng din degetele de la picioare
o lumină mare și explozivă și albă și mare
din care bruce willis nu sare

-

își fumează țigara de după îmi ronțăi bonibonul de după
e mândră că încă am un 1UP și spread gun.

autolandscape

sunt oasele de câine strivite sub tălpi
ce împroașcă măduvă uscată pe gleznele
fetei pe care o fuți în burta furnalului stins ați
intrat în monolitul descărnat ca niște copii
uitați noaptea sub neoane într-un antipa părăsit
scrmonind beți de formol printre măruntaiele albăstrui
punându-și palmele-ntre fălci cu dinți imenși și închizând ochii
sunt sperma ta sfârâind în cenușa încă caldă
sunt rugina ninsă peste sexele voastre încleștate
boia peste petale într-o salată ciudată de flori
sunt fluturi visând înțepeniți sub sticlă groasă de ceas
cu subsuori păroase din hife de mucegai sub aripi
sunt gândacii de rugină ce-ți cresc peste pleoape
din pelicula de argint a oglinzilor cu obrazul cuibărit
în pânza de păinjen din sticla spartă privesc picături de apă
prin picături de sânge
sunt hidrocefalul plăpând și fără frunte adormit
în zgomot de apă fiartă în huruit de motoare învelit
doar în pielea lui transparentă din foițe de ceapă
plânge odată cu sirena de schimb și se privește 
înăuntru fără să înțeleagă nimic căci nu pricepe 
decât înăuntrul merelor și-ar scoate ochii căutând în ei
cotoare și sâmburi nu-i zâmbi înapoi căci
zâmbetul lui nu înseamnă nimic
sunt pădurea în care te trezești cu capul strivit între
stele și pietre la începutul limbului
mort ca visele
cu păianjeni despiciorogați arată ca niște bile
uriașe de falafel în iarba neagră se rostogolesc cu ultimele
puteri spre tine să te muște zâmbetul lor nu înseamnă nimic
cu vrăjitorii negri și carnea scumpă ruptă ca o cârpă putredă
sunt cascada de la sfârșitul limbului, de apă și fum de țigară
prin care țâșnești levitând, mușcându-ți și înghițindu-ți buzele
aerul îngheață în aer îngeri psalmodiind îngânând uguind
cu păr de ceas în gâtlej și iată-te afară cu capul strivit
între stele și pietre
sunt pagina la care a rămas deschisă o carte arsă singura
pe care o vei citi și degetul tău plin de cenușă căci nu poți să nu răsfoiești
radio ieșit de pe frecvență la miezul nopții 
cu greieri înecați în zgomot alb
sunt ploaie peste orașe industriale albe doar sub fulgere
cu mese cu pateu pietrificat în cutii și cercuri roșii de vin pe fundul paharelor
plânseul releelor subțiri sub un arcuș enorm
sunt un titirez învârtindu-se într-un craniu răsturnat tremurând
și înțepenind între suturi
sunt ochii mei deschiși văd fețe și guri
mă cuprind și mă leagănă uite cât e de mic

zâmbetul lor nu înseamnă nimic.

căci vine

suflul fricii îmi zboară măduva din oase

pogorându-se dintr-o amanita muscaria de flăcări

cu maieul numai zdrențe și sânge

mă-nmoi, biscuit în ceai fierbinte de tei

și toată mobila e neagră – pe canapea:

bălți de onix topit – degetele mele lasă unde

tu vino și mă ascunde

căci vine – furtuna sparge geamuri în depărtare

împroșcând pereții cu cioburi – vine lăsând în urmă

curcubee de hemolimfă, clinchetind din fiecare segment

al corpului, cu șaișpe fotoreceptori, puverizând lumina sub apă

ca o stomatopodă ce-și rotește ochii în pedunculi

curios și crud

mă voi lipi de perete, mă voi face greu de scos

ca o crustă de nes întărit pe inoxul linguriței

ca un ac pe fund de sertar, rătăcit între nasturi

de ebonită, creme râncede și ațe

tu ține-mă-n brațe

aprinde lanterna subțire și dă-mi să o țin

floare de fosfor verzui, căci lumina e morfină

foșnește-mi foi de paris match, cu miros

de scorțișoară și plicuri de ceai, și ține de pendulul ceasului

și derulează-mi casetele pe deget

și strânge-mă la piept să nu privesc în spate

și ascunde-mă-n brațe

frate.

îl cheamă

vitalie are boabe de porumb
în buzunare pentru țintar și scamă din aia mov
făcută dintr-o mie de fire albe și roșii care
miroase a paracetamol lame astor
murdare de frișcă păroasă strivește
mucurile de țigară melcii dozele de bere
rupe cheița și-o lasă să cadă înăuntru
apoi bea asta e ruleta lui rusească
citește ziarul doar când taie suncă și roșii pe el
toți politicienii muiști înecați în zeamă sângerie și sămânță 
vitalie zâmbește ochii lui gălbenușuri albastre deșirate în apă
și urcă pe scări de parcă ar căra canapele
miroase a casă a cartofi lăsați în apă până
să se prăjească a lemn îmbibat cu usturoi
pornește televizorul pleacă de lângă el
pe pickupul fără braț vinilul cu led zeppelin
învârtește vrăbii împăiate și muștar întărit
în beznă prizele exoftalmice scânteiază
ca ochiul monstrului pe care-l crezi mort
apoi credits.

câineficat

se dedică prezentul sonet șexpirian lu' lindabelinda
blogăriță de sugces care pune poze cu haine vintigi
din dragonu roșu și câini când îi fată cățaua 
repede cu blițu pă ei cât n-are ochi să le facă rău

imediat și de-ndată ce cățaua îi fată
linda scormonește-n afterbirth ca-n zacuscă
și scoate căței cu căpșoare de muscă
exersând cu ei noduri, în loc de cravată

apoi, legănându-i, cu un gest inefabil
studiind oscilația de dublă pendulă
bălăngăne câinele și infima lui pulă
măsurând tristă timpul fugind ireparabil

apoi scoate caolinul cel bun de horezu
și așează cățeii cei proaspăt fătați
ca niște ficați încă nedezghețați
și mărgelele-albastre reprezintă orezu

în văzul mamei lor sacrificați
nu mai sunt câini, ci sunt sacri ficați.

traduceri dân clasici 1

el te va translata retrogradând pe axa temporală
dând curs ludismului cu jocuri care sug partea anală

acestora le-ar prefera un zimbru de preerie
ce-ar expulza-n urechea sa fecale-n diarie
ar îmbuca-nlesnind cu bere cu-n plus de satisfacție
sfincter de sconcs ucis pe drum intrat în putrefacție
căci el e gamerul cel mânios cum nu-i găsești perechea
e Nintentocilarul care joacă și-Atari și Sega
 
când pornești televizorul, jocuri de vrei
asigură-te că-i setat pe canalul trei
de tocilar cămașă poartă, și pix în buzunar la piept
dar nu l-am văzut să scrie vreodată, ce-i drept
mănușăputere în mână, o gură murdară de hulă
cu un pistol și cu acestea grămezi de jocuri ia la pulă
căci el e gamerul cel mânios cum nu-i găsești perechea
e Nintentocilarul care joacă și-Atari și Sega

el joacă cele mai rele jocuri din toate timpurile
scârbavnice rău-plămădiri borâte de omenire
atât de mânios îl fac c-ar expulza salivă
sau zice "cowabunga"
- cowa-bucată-futută-de-fecală-canină


căci ei te trag pe sfoară și apoi îi doare între fese
dar acest tocilar nu poate uita, și nici să nu îi pese

de ce nu-noată o țestoasă? de ce nu pot ateriza avio-
-nul? grabnic scot galbeni din astă grămadă de maro!
 de ce-au personajele nume greșite? de ce-are parola atâtea cuvinte?
și armele ce-au, de nu fac nimic?
e gamerul cel mânios, ai auzit și mai-nainte
și jocurile așa rău sug că-și face singur cuvinte
căci el e gamerul cel mânios cum nu-i găsești perechea
e Nintentocilarul care joacă și-Atari și Sega

și

Amiga
CDI
Colecovision
Intellivision
Neo Geo
Turbo Grafix 16
Odyssey
3DO
Commodore
.