nu mă duce în locul ăla futut și îngust cu aburi de aluat înnecăcios tencuiala se desprinde ca o coajă
de vărsat și casele săsești vomită lumină verzuie încerc să-i desprind o șuviță din coadă să-i taie
obrazul până desfac degetele strugurii se fac must jeturi violet tulbure tâșnind pe lângă noi găurind
pământul un pahar de iaurt unul de var turnate egal pe umeri furnici roiesc panicate cu al treilea
segment al abdomenului tăiat ducându-l în fălci ca pe o sămânță răscoaptă făcându-și treaba
prefăcându-se că totul e în regulă găuri în pielea arcadei buricele degetelor se potrivesc perfect ca în
catifeaua roșie din jurul compasurilor chinezești sori arzători și ciclici văzuți prin sticle de bere vreau
să știu cât e ceasul dă-mi capacitorul de flux aruncă-l în cada tencuită cu falafel și skittles înnoadă-mi degetul în cravată roag-o pe măicuța precista să-mi dea gigawați 1 punct 21 gigavați către timpul
când toate femeile purtau ornic cu capac rece între sâni
iar tu emilia te-ai fi dat
în leagăn cu pulpele
goale
Review-ul ăsta va fi rapid și murdar. Varianta tl;dr pentru intelectuali:
"Versurile și muzica acestui album sinergizează deplin pentru a te transporta într-o lume mitică, o lume epopeică în care Ahile apoteozat, împungând văzduhul cu sulița sa, târăște după sine leșul lui Hector. Prin uretra ta."
Varianta pentru hipsteri:
"It's so bad it's almost mainstream"
Varianta pentru retardați:
"Un suprinzător album cu influențe de rocnebunșisatanist marchează reîntoarcerea pe scena etno a îndrăgitei formații RO-MANIA".
Artworkul
Nimic mai ezoteric și păgân decât niște capete de pulă stilizate care se aleargă în pecetea patriarhiei gravată cu capul pulii înroșit pe o buturugă de forma Antarcticii centrată într-o borâtură tomnatică garnisită cu suber căcăniu brăzdat de vase libero-lemnoase. Fontul titlului albumului pare scris de un poponar pe pachetul în care îi dăruiește (DE DUH) amantului său poponar o sticlă de Chardonnoyeyncur care dublează ca buttplug.
Muzică
Până și combinația de nume e nefericită - DORDEDUHDARDEDUH. Ar putea fi o onomatopee evocatoare pentru sunetul de toacă, dar sună mai degrabă a scaun vibrând sub pâlnia subwooferului uman (BĂȘINI, DA E VORBA DESPRE BĂȘINI UMOR NEMURITOR) și are ceva din prețiozitatea țiganilor care-și botează minipirandele Marilena-Marinela-Miaiela sau latinizează fără să-și dea seama pe Cireșica în (srsly!) Cerasela.
Voi asculta acest rahat o stăpâne Korbea, deși glandul tău penian e cea mai bună cască intraauriculară >>
Bucata asta din finalul piesei mai decente de pe album (Jind de tronuri moar liek Poftă de veceuri) - care face tranziția spre "Flăcărarii") sintetizează în 4 minute toate bolile de care suferă. Piesa pare să se termine cu un breakout decent, stingându-se spre outro. Atmosfera e relativ ok, deși chitara stagnează într-un riff mai lipsit de imaginație decât sexul într-un cuplu de contabili după 25 de ani de căsătorie OH BABY CE SOCOTEALĂ LUNGĂ AI STORNEAZĂ ÎN CREANȚELE MELE NESĂTULE. Synth-ul o salvează, același synth brânzos gen "OMG EXTRATEREȘTRII ÎN CARPAȚI TRANSCEDENTALUL ÎMI ȘUIERĂ PRIN CUR" care va deveni repetitiv și agasant pe parcursul albumului.
Chitara se stinge; clapa trage ultimele guri de aer și ohnoyoudidn't FINAL FALS ce surpriză ești un moțart măiastru starostele și cobzarul m-ai prins am mușcat din capul pulii pe care l-ai pus cu vicleșug în cârlig - probabil că atunci când ascultă asta, Hupogrammos stă lângă mormintele strămoșilor și îngână satisfăcut "băsămbapula compun mai bine decât vă descompuneți voi". Așa că piesa continuă cu o variație minoră a temei precedente cu o inserție ușor poliritmică (evoluează, cum s-ar zice în româna străveche: de la râng-tâng la râng-tâng-tâng) și, după cum ar spune orice femeie sub pătimașa apăsare a voinicului Korbea UH AH ĂH ÎH [vocală]-H NU SE MAI TERMINĂ...
O ba da! Iată, tobele au încetat - și deși am căști intra-auriculare + gland penian care ar face-o pe mă-ta atât soundproof, cât și waterproof - totuși îmi pare că aud afară țigănuși colindând cu capra DAR STAI PUȚIN SUNTEM ÎN LUNA DE GRAȚIE OCTOMBRIE OH NOES ALT FINAL FALS la naiba dordeduh știi a-ți chiti lucrul ca uncheșul meu Nelu cu care mă jucam "găsește coceanul vânăt pe sub plapumă" KORBEA PLS. Urmează cel mai penibil moment de pe întregul album, în care - pe fundal de electroceteră - flăcăii munteni din boxa stângă țâpuresc "flăcărarii AU dăruit", iar ardelenii din dreapta "O dăruit", apoi trec Carpații să dea (din boxa dreaptă, "deie") mâna cu toți frații, și conchid leninist că "omul nou să înflorească" și să "OFERE lumii voioșie". Iată scrisoarea lui Neacșu, reeditată cu mult simț arhaic de Dordeduh:
"Mudromu i plemenitomu i onestomu i bogum graciously-endowed-omu jupan Hanăș Begner ot Brașov, mnogo stare clinică bună ot Neașul ot Dlăgo-urbe i pak informez pre domnia ta za manevrele militare ale turcilor cum am audzitu eu că monarhul autoritar din perioada interregnului otomana au eșit den Sofie și almintrile au transbordatără pre Dunăre..."
Tot ce e bun în albumul ăsta e un self-ripoff după "OM". E ca și cum și-ai face un mulaj după pulă, ți-ai tăia-o, măcina-o în pastă fină și apoi ai turna-o în mulaj, purtând dildoul rezultat drept strapon. "Calea roților de foc" e cel mai strigător la cer și bătător în toacă exemplu. Găsiți diferența. Vă îndrăznesc; vă dubluîndrăznesc, mamăfutorilor!
Sub-par. Parul fiindu-le proptit voinicește în țeastă. Poate o fi de vină mp3 vbr320 (haha it's funny cuz it isn't), dar albumul sună ca o casetă trasă după caseta trasă după CD-ul original ținut de un camionagiu ca anti-radar. Dinamică zero, volum scăzut; pare efectiv timid, ca și cum Gorgoroth ar zice în șoaptă "May I sing a brief pianissimo about Satan?" Pardoxal, sună hi-fi într-un mod rău (așa cum există lo-fi care sună bine, cu o asprime rece care contribuie la atmosferă nu am zis Darkthrone dar da, Darkthrone), overpolished, tocit, înfundat ca o trupă de hipsteri de 14 ani care repetă într-un dulap tapetat cu cofraje de ou ca să nu-și supere mămicile.
Chitara e incredibil de fadă, cu excepția câtorva riffuri mai reușite, a două interludii și a momentului când e folosită impromptuu drept zongoră (nimic lăudabil acolo). Bassul e un downgrade enorm - îmi amintesc că în live-uri se folosea o minunăție de double-neck, fretted și fretless, care armoniza versatil sunetul percusiv cu ăla smooth, pământos, "untos" - aici sună incredibil de "default" atunci când e audibil și nu e îngropat sub tobăritul mai degrabă spasmodic decât variat (nu știu exact dacă sunt tranziții între măsuri sau dacă toboșarul are nevoie de un roi de albine ucigașe ca să compună). Clapa dă textură destul de bună, până când devine exasperantă HURR DURR CEȚURI TRANSILVANE BĂȘINI GOTICE PRIN TARAGOT. Instrumentele de suflat (DAR DESTUL DESPRE PENISURILE MELE) oscilează între decent și chestia-aia-la-care-orbeții-cântă-fur-elise-teicaibretăuei-prin-piețe-de-sărbători. Vocalele clean nu ar da atât de rău, dacă nu ar fi modelate după troparul învierii pe glasul al treilea. Srsly, dacă aș pune Dordeduh în biserică, babele ar sări deja să pupe icoane și să psalmodieze pe nas după ei, având încă în trompa lui Eustachio damful pulilor din tinerețe.
Versuri
Versurile se apropie - ba chiar depășesc în cheesyness ăăă (îmi trebe sinonim arhaic și dacic) BRÂNZOȘENIE precedentul apogeu atins de Negură Bunget v.2 beta pe "Dacia Hiperboreană": "unde infinitul domnește stăpân / pân la porțile Daciei / din nedistinsul polar primordial / cobor planurile posibilității universale" - ceea ce e probabil cea mai tare strofă scrisă de un textier pe dava despre dave sau cea mai abstractizată descriere a datului jos pe frânghie al slăninii din pod, de la răcoare.
"EEE IIIAA AAAAAANAAA (da, Aanaa o ia foarte robust până i se scorțoșează iiiaaa)
VÂNTOASELE VÂRTOASE DIN ȘUIER ÎNVÂRTEJIT DESCOASE
PE DRĂGAICELE FRUMOASE (moar liek Star Wars cu Ștefan fără-Foarță, amirite?)
MÂNDRE ȘOIMĂRIȚE CU GURIȚE AURITE (știam că merită să-mi pun paiete pe pulă)
CU GLAS VRĂJIT ADEMENEȘTE ȘI FECIORII MI-I RĂPEȘTE" - "E-an-na", Dardeduh 2012.
nuff said.
Încercarea lor de a practica o poetică înaltă ancestral-ezoteric-folclorică e la fel de de penibilă ca încercarea unui călugăr agramat suferind de sindromul tourette de a-i descrie unui frate cu aceleași defecte un film porno, folosind frazarea redundantă a Bibliei:
"Doua eleve adolescente din Bucuresti futute de un adolescent care are
pula mare si le atrage cu pula lui si le fute pe adolescente futai maxim
intre minori. Cele doua fetele le place aceasi pula de aceea ele vor
pula de la adolescentu din Bucuresti de la facultate si ii sug pula pana
ii amorteste, elevele sunt una blonda si una bruneta foarte sexy futai
cu minore." (srsly, google it. fraza asta chiar există)
Căcat ezoteric
Chiar și așa, albumul nu ar fi dezastruos dacă nu ar duhni de atitudine preachy. "Om" exuda de simțământ românesc, tocmai prin curgerea lui naturală. Influența folclorică (gamă românească) era limitată la compoziție și atmosferă și integrată cu mult bun gust. Albumul ăsta îți scuipă semințe în ochi, râgâie a slană cu ceapă, îmbracă pe fi-ta în oaie și o fute în fața ta, se cacă un lanț carpatic te trage în țeapă mușcă de gât ia 10 la bârnă și-ți zice apoi cu mândrie "NO MI-S RUMÂN URMAȘUL DACILOR CEI MAI VITEJI DÂNTRE GEȚI". Membrii formației au devenit atât de aberanți în ezoterismul și pseudospiritualitatea lor, încât par la un pas de a-și înființa un cult în care să ingereze sămânța concepției mioritice concentrată în căcăreze de oaie pe vârful Kogaionului.
Unul dintre membri (Huppogramos) descrie tulnicul ca "un instrument transcedental care transmite esențele rezonante ale pământului în văzduh, folosind trupul uman ca mediator, umplându-l de vibrații ancestrale" or some shit. În cazul acesta, îl invit călduros să descopere instrumentul meu, care strămută supa primordială a bărbăției getice de un alb imaculat și vâscos în gura Logosului, care rostește ascetic orația primară AUUUUMMMM.
La fel de rău a îmbătrânit și stereotipul "acest album e plăsmuit pe principiul lui NUMĂR NATURAL". Pe "'n crugu bradului" mergea. Da, principiul lui patru, patru piese, patru anotimpuri. Ei bine, "Dardeduh" e plăsmuit pe principiul lui 7 OMG PERFECȚIUNEA TRIADICĂ GREFATĂ PE STABILITATEA DUBLEI DUALITĂȚI SIMBOL AL ENERGIEI MAGICE PURE ȘI SFINTE LA DOAR O UNITATE DISTANȚĂ DE A ȚINE DE ȘASE SIMBOLUL VEGHEI CÂND MERGI LA FURAT. Da, pentru că are 7 piese. Iată nu un album, ci o piesă de șapte ori mai bine structurată după principiul lui șapte:
1) "șapte zile", ba mai mult, piesa e vizionară și întrevede posibilitatea depășirii condiției lui 7 - "de OPT ori" OAO CE SCAUN ABUNDENT
2) în club se bea 7up
3) solista a luat în gură, într-un ritual hieratic, un evantai de șapte puli colorate ROGVAIV
4) vecinilor de pe scară li se va ține pomelnic de șapte zile OMG EROS ȘI THANATOS
5) "de la începutul serii" - seara începe la ora șapte
6) refrenul se repetă de șapte ori în 3 minute AH CE DENSITATE A INCANTAȚIEI SACRE
7) nu există un al șaptelea motiv
Bottomline
Albumul ăsta ar fi fost mediocru, dacă nu ar fi existat "OM"; dar "OM" există. Albumul ăsta conține totuși o linguriță de caviar din ce a fost Negură Bunget; dar lingurița aia exista deja în EP (inclus în album, prin "Zuh" și "Cumpăt") În schimb, pe albumul ăsta membrii "core" au devenit niște icioglani preafutancurgii ezoterici și au frământat cenușa trecutului cu o lopată de căcat și au trântit-o peste lingurița aia de caviar, perfect convinși că nimeni nu va observa. Albumul ăsta e atât de rău încât am folosit în review "capul pulii" și
"gland penian" (care e fix același lucru; dacă nu mă crezi mă ofer
voluntar pentru analiza organoleptică) de 4 ori. Albumul ăsta e atât de rău încât nu mă mai pot împreuna firesc.
A le face pe plac masochiștilor contravine sadismului meu, așa că niciun link unde puteți descărca albumul legal contra captcha și click de mouse. Dacă pohtiți folk păgân altoit cu black metal atmosferic adevărat, aflați că Wolves in the Throne Room și Agalloch au făcut sex la solstițiu și i-au zămislit pe Falls of Rauros, o trupă prea bună ca să existe și ale cărei albume se găsesc doar în imaginația mea.
Pentru nota finală, voi scădea din simbolul numeric al perfecțiunii decimale principiul lui șapte: 3 (TREI).
Nu pot să spun decât că îmi e dor de duh. Dor de vremea când Negură Bunget aveau duh, aveau un spirit care le anima muzica, dar rămânea misterios și nepătruns și bine ascuns, dar totuși întrezărit în inima albumelor lor.
Acest review nu a fost scurt, însă mai jos îmi puteți spune cât de murdar fu.
plouă futut și miroase a afumătură
bolborosind îngrășând ciorba și a televizoare de bucătărie
lăsate aproape la minim, doar de dragul țiuitului
tubului catodic care te amăgește că e cineva acasă
picături de apă pe vârfuri de garduri ascuțite
pe sârmă ghimpată fără să se spargă
cobor scările cu două degete pe balustradă
care fug în ritmul meu
încă o zi cu ochelarii permanent aburiți
părul ud tăindu-mă pe ceafă pe sub guler
încă un scuipat rotindu-se deșirându-se
de la etajul zece al blocului-turn
nu asta am vrut să mă fac când voi fi mare, asta mă va face mic o labă cu mâini degerate care nu se mai termină o dată.
când sunt singur totul devine electric și acru
ca sângele supt din dinți
limba ridicată gata s-o tai cu cheița de bere
și miopia streacoară noaptea
toate luminile prin tifon știi tu, mașinile de pe autostrăzi par brichete cu rotița târâtă fugind de perete cum făceam în liceu punga asta de chipsuri arată ca un pom de crăciun jarul sare din țigară ca din artificii ieftine
... nebănuind neprihănitele minuni pe care lumea asta le tăinuie
ciutele sfioase lingând drobi de sare la rădăcini de mesteceni
vântul suflând noaptea peste lanuri de păpădii flourescente
și studiourile de film improvizate în garsioniere cu igrasie
unde ingineri pensionați se chinuie să monteze penisuri de silicon
pe rotoare de miralieră
sunt atât de
încât înjunghii pereții cu cuțitul
încât văd irizări în ulei - mi-am prăjit cartofi și am făcut sandvișuri cu parizer și maioneză și mâine dimineață o să mă mir de ce am coji pe parchet în mijlocul sufrageriei - ca alea din băltocile în care a căzut benzină
după ploaie
însă trupul meu e atât de pufos
atât de pufooos atât de pufoos
încât vreau să fiu ursul de plus al unei fetițe
care să nu se supere că râgâi a bere
vanpur de 10 grade dă la penny
că-i moflăi portjartierul în gingii că-i
zgârii spatele cu cârligele sutienului
pe care să nu pot să-l desfac, ca întotdeauna
când vei vedea moartea
cu ochii tăi cineva ciocăne la ușă
crezi că înaintezi stealth zero vibrații muștele
neclinitite pe hârtia lipcioasă te reasigură
îndoi lumina în jurul tău
fără să știi că de cealaltă parte
suni ca un câine astmatic zgâriind ușa
privești pe vizor fix pe țeava
de bazookă proptită în el
dar stai dom'le e o greș - și
moartea o să te răstoarne pe canapea
căcându-se din mers pe gresia ta
făcându-și poze cu blitz orbitor în baie
cu degetele la tine în gură
căței de bibelou vor dansa pe rafturi de sticlă
în aerul lipsit de vibrații
cu gestul unui contrabandist mândru c-a adus marfa
moartea își va trânti pula pe masă
lungind-o pe chenarele de flori de pe mușama
pula ei udă-n cap ca un șarpe ieșit din ou
scrotul ei ca un ficat crestat uitat în frigider
anusul tău ca nodul de la capătul unui balon
fugim (slo-mo) să ne prindem în brațe în troleibuze făcând loc cu ghiozdanul printre trolli, lei și buze
ar trebui
să ne purtăm ca și cum melcii de lemn șlefuit
ar prinde viață și ne-ar suge încet bălos pielea
de pe mâini ar trebui
să tresărim crezând că ținem închise-n crisalide
larve-n loc de pâini ar trebui
să sărim zemoși și înmiresmați unii spre alții
ca strugurii strânși din coji ar trebui
să-l iubim pe ungurul care a desenat o sabie și a scris
+6 gyorsaság pe pereți zgrumțuroși
ne vom ține de mâini în buzunar, printre urjume
și vom mușca din covrig rând pe rând
vom trece pe sub podul calvaria
unde patrioții fără vopsea scriu m"u"ie u cluj
basarabia pământ
to dreams
visedeja lungite goale peste tine
cu ghirlande sângerii de păr întinse peste pieptul tău it's time we all succumb to dreams
lăsându-te biruit însă cu pumnii strânși
strivind ce încercai să ascunzi în ei
aici în sticla geamului au crescut alge
și corneea devine verzuie, ca și cum
ai privi mereu printr-o sticlă de bere
trunchiuri de jaluzele vechi cu stinghii subțiri
de lemn învelite în ață putredă
tăiată cu unghia sare polen roșu
aici e bezna dinăuntrul unei perne
cu gâtul incandescent și subțiindu-se,
capul gata să cadă ca un vârf de chibrit
e timpul să te întinzi pe jos
să faci îngeri în cioburi
cu omoplații gata să iasă prin piele
când te voi găsi, prin amprentele tale în praful borcanelor vor privi ochi ficși de moluște albăstrite de spirt
am buricele degetelor încrețite de ploaie
lovesc geamul încercând să undesc râurile
de picături șovăind de cealaltă parte
văd cum
își acoperă cafeaua și-o beau
în fața clădirilor de sticlă
glezne ude gambe cu înluminuri reci de
țipar în fuste croite corect politic
vis ca un filtru care frige la buză
cu capilarele pleznind pe pulpele tale
ca un manuscris păienjenit în cinabru
acasă am găsit margarina topită
în frigider se va întări la loc în perle gălbui
un melc încercând să umble pe apă
mă deșir în dâre sidefii mă
cufund într-o mare de zgomot alb.
sau, daca tot aţi intrat şi ţin să fiu o mână care câine hrana care a muşcat-o:
la mama vlahie
el este KorbeaPleatăneagră. sub poza despre care Roland Barthes a spus că ar vrea să o
aprofundeze nu ca pe o problemă, ci ca pe o suferință, întrebări/ răspunsuri/
texte.
1) descrie-mi puţin
sudul/ pe sudişti, şi cum influenţeaza treaba asta mâna care scrie.
Sudist e mă-ta. Muntenia e hiperromânia din interiorul (meh,
sudul) României. Orice e general valabil la români ca naţie, la munteni e
îngroşat până la paroxism. Mâna din ţara Muntenia scrie liberă şi singură.
Cealaltă mână din ţara Muntenia va duce seminţe la gură, invariabil, fie că
posesorul asistă sau joacă fotbal, handbal, plânge la mormântul mamei, se
masturbează sau face chirurgie pe cord deschis.Şi asta pentru că muntenii sunt absolut țicniţi, de o ţicneală care
variază de la fantezie utopică şi naripată până la isteria posacă şi maladivă a
unei văduve care ţine sângele răposatului trei zile în gură ca să-l deşire
într-un scuipat lung pe patrafirul popii (care btw, a crăpat pe loc). Muntenii
să-nnebunesc după poveşti din astea, cu d-astea cresc, le auzi la scările de
bloc, în gări pănă vine trenul şi după beţie; fiecare are una-două. Nu-i copil
să n-audă cum a lăsat mortu’ floarea dejtelor în făina de lângă el, cum a
vorbit unu cu pământu’ şi pământu’ l-a-njurat dă morţi şi a început să-i scoată
unu câte unu să se ştie despre cine e vorba, cum aleargă în fiecare noapte şase
cai deşelaţi să se-nece în nuj care mlaştină, cât de nebună era Sicuţa care
avea o poală dă sute d-alea dă fier şi le zdrăngănea până făcea migrenă la
pizdă urlând cât dă bogată e, şi cum nimeni nu ştie când o să vină spaţienii,
despre ultimul buş al americii şi bulgarii tonţi cu coaili dă bivoliţă dar
almintrilea tonţi. E o grefă ciudată de morb nordic, de morgă d’a lu Poe pe o
veselie meridională. Ceea ce o face cu atât mai subtilă şi mai futută, căci
părem destul de plicticoşi şi normali la cap. Puţini s-au prins de fărâma asta
de specific, pântre care Matei”u”scurt Caragiale (care avea fantezii despre cum
o să-i fută ibovnica urâtă golanii în Cişmegiu) şi Delavrancea (care e criminal
de underrated, şi sper că l-ai citit, căci te-am futut bine la cap cu asta), cu
cică “zolismul” lui care e de fapt muntenism curat. În “Apă şi foc” arde
mahalaua şi babele chirăie, iar un copil se-ntoarce după pârjol să doarmă în
cenuşa caldă a mă-sii (evident, carbonizată). Ah, îmi dau lacrimile dă
nostalgie... Scriitorii ăştia doi m-au influenţat o groază.
Muntenii sunt plictisiţi by default, de la contabilii
somnolenţi până la ucigaşii în serie care sug noradrenalina din suprarenalele
victimelor şi apoi fac bungee. Apoi, nu au genul ăla de frică habotnică de
Dumnezeu pe care o au moldovenii (care nu trece decât la beţie) sau de ruşine
de gura lumii şi civism conformist pe care îl au ardelenii. Dacă le pare rău de
ceva sau nu fac ceva, singurele motive pentru care n-o fac e pentru că nu le
convine sau e împotriva principiilor lor, şi atât. Reversul medaliei e că nu au
nicio oprelişte ca să nu facă tâmpenii enorme şi boacăne epice, pentru care –
paradoxal în orice alt loc – rămân adulaţi. La înmormântări se înşiră că
Vochiţa a fost o mamă bună şi o soţie iubitoare, dar toţi îşi amintesc cum s-a
îmbătat după nuntă şi şi-a frecat pizda de capul chel al naşului adormit; că
venerabilul dascăl Ţintea Ion a contribuit la dezvoltarea spirituală şi
propăşirea blablabla, când toate babele se umezesc amintindu-şi că avea pula
aşa de lungă că şi-o prinsese cu o jartea dă crac şi înghiontea cu ea în cur
fetele la practică agricolă, de prăşeau instant opt brazde; şi plâng sincer de
dorul lor pentru chestiile astea. Ca s-o dau în vorbe dân cărţi, suferim dă o
estetică bine de tot descătuşată de morală, şi foarte sensibilă la ridicol.
Poate ăsta e şi motivul pentru care atunci când văd pă unu dându-şi labă pă
stradă ziuanamiazamare nu vâr asta în fundul subconştientului (subconştientul
meu are o rozetă strâmtă), ci mă gândesc “la dreacu, aş putea construi un poem
în juru’ la căcatu’ ăsta”.
2) au aia de la
Paraziţii o melodie despre tot felul de locuri/ ipostaze în care poţi s-o
mierleşti. spune-mi câte ceva despre poezia acestor locuri.
Da, au. Deşi eu prefer mierlitului o cordeală corbească.
Felul în care seara miroase a oo jumeri în untură şi a ciorbă de roşii. Felul
în care înainte să cumperi îţi taie cep la pepene cu cheia dacă n-are cuţit.
Felul în care semiţigăncile din cartierul meu strigă sarcastic că m-ar fute
aşea în timp ce îşi iau de la grădiniţă puradeii. Felul în care bunică-miu o
ciupea chiar şi la 80 de ani dă cur pe bunică-mea de faţă cu musafirii şi-i
zicea să scuture din făcătorul de bani. Felul în care azi dimineaţă au venit dă
la primărie unu cu una să taie un nuc iar ăla sărea ca o balerină cu drujba
într-o mână să taie ramurile mai înalte în timp ce tipa îşi punea perechi de
nuci crude pe pubis strigând că are coaie verzi. Felul în care ştim să spunem
pulampizdă la vârste mai fragede decât restul ţării, dar tânjim sincer după
liubov adevărat şi pârjolitor. Mărar.
3) Alien sau
Predator?
Guilty Gear X2 Reload The Midnight Carnival. Dacă nu mă
crezi, joacă-l. Am prostul obicei de a adormi la filme şi a mă uita la căcaturi
fără niciun gust. Singurele trilogii pe care le-am văzut au fost Porky şi How
High (spun asta doar pentru că ştiu că Vlad va citi interviul şi se
insterizează când aude vorbindu-se chiar şi numai despre un inexistent How High
2)
4) femeia sau un film
porno?
Nu văd o dihotomie atât de prăpăstioasă încât să trebuiască
să aleg. Voi iubi mereu cardurile mele microsd cu porno de casă ascunse printre
boabe de fasole într-un borcan. Dar îmi iubesc zâna mai mult, iar iahnia aia a
fost delicioasă.
5) şi ca sa încheiem
într-o nota apocaliptica (ca tot e unul din anii în care ni se spune ca nu mai
apucam anul), când ce va sa vie va veni, cum crezi ca va fi?
Dumnezeu o să zică că gata bă prea sunteţi muişti vă lăbiţi
pă icoane degeneraţilor şi daţi data înapoi la shareware-uri ca să le mai
folosiţi o dată şi apoi o să ne dea o dată exactă. Noi vom aştepta data exactă,
jumate ca nişte sfinţi, jumate continuând să piseze usturoi cu bustul lui Iisus
pătimind şi apoi vârâdu-şi ostropelul în cur în efluvii spumoase. Va sosi data,
şi ceasul se va împlini. Vom număra cinci patru trei doi unu. Nu se va întâmpla
absolut nimic. Ne vom fute care cu cine prinde, uşuraţi că am scăpat,
îndesându-ne macroclitorisurile în anusuri prolapsate monstruos, ca nişte râme
care se căznesc să intre în cochilia unui melc chircit în bale verzui în
centrul ei. Dar ţeapă la vreo trei ore şi şaptişpe minute după aia vor veni
peste noi îngeri mari şi crăcănaţi care au dinţi dă titaniu pă pulile lor
enorme şi le învârt ca nişte drujbe şi Super Mecha Death Christ version 2k12
beta bitch şi vor ejacula pe noi taman când căţelim mai avan spermă mnezeiască
şi verzuie ca borala lui Reptile din Mortal Kombat trei. Carnea o să ni se
vaporizeze pă oase ca un fum peste ape, şi are să fie foc în ceruri
dum-dum-duuum dum-dum-duduum toţi ştim rifful ăsta. Gemetele se vor preface în
scântece de cutiuţă muzicală cu perişori de oţel pătat. În Fa# frigian. Din noi
va rămâne doar un caiet de matematică din anii ’80 cu ghilimele prost folosite
pe coperţi AZI LA LEU UN CEC DE PUI MÂINE EL VA FACE “PUI” visat de un copil cu
carotide prea proeminente dintr-o altă Etiopie dintr-un alt pământ. Va fi SO
FUCKIN COOL, ca orice lucru imposibil de retrăit şi pe care n-o să-l mai aibă
cine evoca.
