singurătatea din stara planina

o să trăim o să ne futem până ne alungim
și transpirăm în opt culori ca o frescă bizantină
voi rămâne flasc, dar încă ascuns în tine
vom privi la soare până tremură - metil
în aerul subțiat, pelinos, volatil

o să putrezim aciișa
în iarba asta arsă
în bâzâitul somnolent al transformatoarelor
în panglici roșii de triunghiuri de brânză topită
în mirosul de pachete goale de țigări
de ceai ciudat

acum sunt munți sub noi
vor crește munți prin noi
munți prin morți. după
ce viermii ne vor fi lăsat
doar părul lângă cranii - în jur, ca un halou -
vom privi albi și ficși
spre planeta pișat.