plouă futut și miroase a afumătură
bolborosind îngrășând ciorba și a televizoare de bucătărie
lăsate aproape la minim, doar de dragul țiuitului
tubului catodic care te amăgește că e cineva acasă
picături de apă pe vârfuri de garduri ascuțite
pe sârmă ghimpată fără să se spargă
cobor scările cu două degete pe balustradă
care fug în ritmul meu
încă o zi cu ochelarii permanent aburiți
părul ud tăindu-mă pe ceafă pe sub guler
încă un scuipat rotindu-se deșirându-se
de la etajul zece al blocului-turn
nu asta am vrut să mă fac când voi fi mare, asta mă va face mic
o labă cu mâini degerate care nu se mai termină o dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
scrie-mi o compunere frumoasă și vei câștiga un iphone (prin forțe proprii) (altădată) (va trebui să pui captcha) (probabil ți-e lene) (dar mă iubești)