Hutopilă a scos carte cu hărți. Hutopilă a scos carte fără harță. Critica pretențioasă ar zice că de fapt e un florilegiu de hărți afective străluminat de o nostalgie topică și un demers anti-proustian de "căutare a spațiului pierdut"; însă s-a demonstrat științific că abilitatea de a rosti chestii dăjtepte e invers proporțională cu volumul de coaie ale lui Korbea din gura ta.
Cartea lui Matei e un atlas de căcat. Gen, harta pe care poetul pune, în naivitatea sa rurală, label-ul "Burdujeni" e de fapt o natură moartă cu biscuite de câine lângă un gard de puli ghimpate pe malul unei strungărețe care suge drops. Like fucking seriously, un hidrocefal de 4 ani ar putea face din muci-mâché o replică mai exactă a împrejurimilor.
Zero locații utile în hinterland-ul bucovinean, zero crâșme, zero șaormerii cu parizer proțăpit, zero saloane de masaj cu poale-n brâu și finalizare pe alivenci. Google Maps e mai bun. La dreacu, Apple Maps e mai bun!
Dar citește poemul de lângă și daaaayyum son, liniile tremurate devin Ultrahajde MATEIVISION™ zecimiioptsute Pî magie dandy swag: liniile alea tremurate really mean shit. Căci mergem strângându-ne mâinile în buzunare pe linii futute, cerșim la intersecții de linii futute, intrăm în cuburile de pe marginea liniilor futute bem din trunchiuri de con întoarse ne holbăm la dreptunghiurile de pe pereți și râdem pulă dă cât de primitiv era treideul la începutul anilor 90. Și liniile astea înseamnă de fapt al dreacu' de mult pentru noi și lasă ditai engrama pă creer.
"sorbesc din cafea
prin geamurile blocurilor vecine, aburite,
lumina casnică, în care apartamentele înghesuite,
în care oamenii, înghesuiți, mai gătesesc puterea să."
În asta stă puterea cărții lui Matei. În magia evocatoare. În jocul ieftin de-a lanterna proiectată pe perete, pe care reușește cumva să îl scumpească lovind mintea în coaiele fragile ale amintirii. În pișatul pe teoria că o poză face cât o mie de cuvinte; în cele câteva sute de cuvinte care par geniale, tocmai fiindcă Matei e un troll dă aur și pune alătui o poză proastă. În falsa senzație de căldură pe care o simți îndată ce lepezi gheața din palme. În oftica desprinderii de un trup cald, în mirosul de veston ud de zăpadă topită. În tăieturile abrupte și cu înțeles, în care aproape că simți vârful creionului rupându-se. In dem feels:
"o armată istovită și fericită și dezertoare
gata de a se pune în slujba ta
se îndepărtează în ritmul zăpezii scârțâinde"
"neputincios în fața mersului trenurilor
și al mersului lucrurilor
și al mersului lumii
eu "
(N.B. la fel de neputincioși și editorii tăi în fața faptului că articolul posesiv se acordă în gen cu obiectul posedat, nu cu posesorul)
Singurele chestii care fut nițel meciul sunt citatele de la începutul fiecăruia dintre texte - implicând că ar fi capitole kilometrice și ar avea nevoie de înțelepciunea confuciană a unor trupe indie. Un risc ar fi tocmai tonul minor, de elegie pe vinil cu boxele arse, aproape de nedistins de zgomotul de fundal. Cartea asta e o virgină cu picioarele strânse și nițelus prea scurtă ca să-și asigure singură preludiul; așa că recomand puțină intrare în mood înainte - pe mine mă ajută cântecul ăsta.
Dar asta e și chestia mișto. Într-un peisaj în care mulți, inclusiv subsemnatul, încearcă să-și facă parașută din propriul scrot, să reinventeze reinveția, să poezie 2.0b, să Mona Lisa twerking, e mișto și reconfortant să dai peste o miză mai mică, peste un tabinet de duminică cu bunicii - în care poți să mergi fără frică all in. Dacă vrei să pui mâna pe ea - și nu se poate decât cu contact fizic direct, căci nu există copie digitală - nu ai decât să vânezi cele vreo 10 exemplare fără de arginți care există în liberate și în câteva biblioteci. Știu că ești suficient de Indiana Jones hipster cât să faci asta. În plus, merită.
Korbea îi dă patru stele și-o pitică albă din cinci.
Anul domnului doomiitreișpe a fost bogat în poezie: în prinți moștenitori și în bastarzi veniți să surpe tronul, în descălecători, în treti-logofeți apărând fecioare coșoase pe agonia.ro și în scribi cu pana ofilită. Dar, între toți ăștia, Matei și-a păstrat locșorul cu cartea asta:
el e faraonul.
are piramide
pira pira
mide.
"sorbesc din cafea
prin geamurile blocurilor vecine, aburite,
lumina casnică, în care apartamentele înghesuite,
în care oamenii, înghesuiți, mai gătesesc puterea să."
În asta stă puterea cărții lui Matei. În magia evocatoare. În jocul ieftin de-a lanterna proiectată pe perete, pe care reușește cumva să îl scumpească lovind mintea în coaiele fragile ale amintirii. În pișatul pe teoria că o poză face cât o mie de cuvinte; în cele câteva sute de cuvinte care par geniale, tocmai fiindcă Matei e un troll dă aur și pune alătui o poză proastă. În falsa senzație de căldură pe care o simți îndată ce lepezi gheața din palme. În oftica desprinderii de un trup cald, în mirosul de veston ud de zăpadă topită. În tăieturile abrupte și cu înțeles, în care aproape că simți vârful creionului rupându-se. In dem feels:
"o armată istovită și fericită și dezertoare
gata de a se pune în slujba ta
se îndepărtează în ritmul zăpezii scârțâinde"
"neputincios în fața mersului trenurilor
și al mersului lucrurilor
și al mersului lumii
eu "
(N.B. la fel de neputincioși și editorii tăi în fața faptului că articolul posesiv se acordă în gen cu obiectul posedat, nu cu posesorul)
Singurele chestii care fut nițel meciul sunt citatele de la începutul fiecăruia dintre texte - implicând că ar fi capitole kilometrice și ar avea nevoie de înțelepciunea confuciană a unor trupe indie. Un risc ar fi tocmai tonul minor, de elegie pe vinil cu boxele arse, aproape de nedistins de zgomotul de fundal. Cartea asta e o virgină cu picioarele strânse și nițelus prea scurtă ca să-și asigure singură preludiul; așa că recomand puțină intrare în mood înainte - pe mine mă ajută cântecul ăsta.
Dar asta e și chestia mișto. Într-un peisaj în care mulți, inclusiv subsemnatul, încearcă să-și facă parașută din propriul scrot, să reinventeze reinveția, să poezie 2.0b, să Mona Lisa twerking, e mișto și reconfortant să dai peste o miză mai mică, peste un tabinet de duminică cu bunicii - în care poți să mergi fără frică all in. Dacă vrei să pui mâna pe ea - și nu se poate decât cu contact fizic direct, căci nu există copie digitală - nu ai decât să vânezi cele vreo 10 exemplare fără de arginți care există în liberate și în câteva biblioteci. Știu că ești suficient de Indiana Jones hipster cât să faci asta. În plus, merită.
Korbea îi dă patru stele și-o pitică albă din cinci.
Anul domnului doomiitreișpe a fost bogat în poezie: în prinți moștenitori și în bastarzi veniți să surpe tronul, în descălecători, în treti-logofeți apărând fecioare coșoase pe agonia.ro și în scribi cu pana ofilită. Dar, între toți ăștia, Matei și-a păstrat locșorul cu cartea asta:
el e faraonul.
are piramide
pira pira
mide.
